duminică, noiembrie 05, 2023

ÎN CLOUD LÂNGĂ AGAPIA

 


 

Urlați ca descreierații că m-am îmbătat

poate e timpul să plec la culcare să-mi tai venele

 să dorm până Mâinele ăla de care vorbeam altădat

și care cine știe dacă mai vine

dacă nu cumva voi fi cu Timpul în aceeași groapă

sau va continua mai departe fără de mine

 

e o luptă pe viață și pe moarte

între Bărbații care  nu vor mai fi

și femeile lor Nemuritoare

dar eu sunt un biet poet de utilitate publică

fără ambalaj fără garanție fără factură

 rămas în afara Istoriei

 

am noroc că nu mă întreabă Nimeni cum

prefer să mă prindă sfârșitul Lumii

i-aș mărturisi în gând

dorința mea să mor îmbrățișat de o Nisetră

aprigă cu sfârcuri roz

îndrăgostită lulea de ceaiurile mele aseptice

protejată de legile Poeziei așa

botezate cu votcă

în gaura mea de Șarpe

 

Proștilor da m-am îmbătat și strănut fără rost

pentru că-mi sunteți Dragi

vreau să-mi mut domiciliul în cloud

lângă mănăstirea agapia

protejat de norul Vostru unde spațiul e parțial înnorat

să fac loc pe planetă unei lumi noi

unde se poate iubi fără Restricții

până la capătul cărării

și nimeni nu pretinde

banii pe Consumație

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu