Urlați ca descreierații că m-am îmbătat
poate e timpul să plec la culcare să-mi tai venele
să dorm până Mâinele ăla de care vorbeam altădat
și care cine știe dacă mai vine
dacă nu cumva voi fi cu Timpul în aceeași groapă
sau va continua mai departe fără de mine
e o luptă pe viață și pe moarte
între Bărbații care nu vor mai fi
și femeile lor Nemuritoare
dar eu sunt un biet poet de utilitate publică
fără ambalaj fără garanție fără factură
rămas în afara Istoriei
am noroc că nu mă întreabă Nimeni cum
prefer să mă prindă sfârșitul Lumii
i-aș mărturisi în gând
dorința mea să mor îmbrățișat de o Nisetră
aprigă cu sfârcuri roz
îndrăgostită lulea de ceaiurile mele aseptice
protejată de legile Poeziei așa
botezate cu votcă
în gaura mea de Șarpe
Proștilor da m-am îmbătat și strănut fără rost
pentru că-mi sunteți Dragi
vreau să-mi mut domiciliul în cloud
lângă mănăstirea agapia
protejat de norul Vostru unde spațiul e parțial înnorat
să fac loc pe planetă unei lumi noi
unde se poate iubi fără Restricții
până la capătul cărării
și nimeni nu pretinde
banii pe Consumație
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu