Lansare în orașul natal - REÎNTOARCEREA

LANSARE DE CARTE PROASPĂTĂ CA PÂINEA CALDĂ:

TOTUL E BINE ȘI NIMIC NU M-A DURUT

 

7 decembrie 2023 ora 16

 

Eveniment găzduit de

COMANESTI- orasul nostru

Biblioteca Orașului Comănești - str. Republicii 66

 

Poate participa cine vrea.

 

Vor discuta despre această apariție editorială insolită:

- criticul literar ADRIAN JICU, lector universitar, Directorul Bibliotecii Judeţene C. Sturdza Bacău

- criticul de artă Carmen Mihalache (Director Revista Ateneu)

- prof. PETRU COLĂCEL

- poeta MĂDĂLINA MIRON

și oricine dorește din public.

Autorul, aflat la prima sa prezență publică în orașul natal unde a trăit și a urmat studiile liceale, va oferi o donație din cărțile publicate până acum Bibliotecii Orașului Comănești și autografe la finalul reuniunii.

 

 

 

IMPRESII DE CITITOR:

Anele Elena Take:

Artistul cuvintelor și culorilor, Val Mănescu, noul său volum de versuri ,,Totul e bine și nimic nu m-a durut"și Serata culturii la Biblioteca Orășenească din Comănești.

Un altfel de amfitrion, Adrian Jicu și invitații săi.

EMIL NICOLAE:

Poetul VAL MĂNESCU și-a publicat cea mai recentă carte sub un titlu incitant și aluziv (prietenii știu de ce), convingându-ne încă o dată că poezia de calitate poate să învingă orice: TOTUL E BINE ȘI NIMIC NU M-A DURUT (Edit. Babel, Bacău, 2023, 95 pag.). ”Blindat” critic cum se cuvine (de scriitorii ADRIAN JICU și ROBERT ȘERBAN, ), lectura volumului pune pe gânduri & provoacă emoții persistente... E un catharsis... Susținut, desigur, de surpriza propriilor ilustrații.

Amedeo SPĂTARU:

După ce şi-a construit " Menghina cu elice" Val Mănescu s-a instalat la manşă! A pornit în cel mai curat zbor de anduranţă, cu ironia şi sarcasmul proverbial, a dat "şuturi" tuturor, chiar şi Doamnei cu coasa, şi ne anunţă că " TOTUL E BINE ŞI NIMIC NU M-A DURUT"!

A aterizat cu bine, a mai izvodit o carte de poeme! Acelaşi Val, dar de fiecare dată altul!

Dan PETRUȘCĂ:

„Poetul nu-şi mai îngăduie să fie sentimental în acest volum, volumul, tot volumul este un sunet prelung de ironie, sarcasm, o ceartă a poetului cu el însuşi.” De boală, de singurătate, de bucurie, de viaţă între viaţă şi moarte, ba ar pune-o şi de o răzmeriţă: „nu-mi doresc compasiune/ Nu vreau mângâierile voastre/ nu vreau să fiu înţeles/ nu-mi luaţi linguriţa/ rămân înglodat în ţărâna/ din care sunt plăsmuit/ amuşinând marginea gropii/ spre centrul pământului/ amestec cinci grame de zahăr/ în otrava mileniului minimalist.”

Ionuț Tomescu: Val Mănescu folosește în loc de pistol mașina de scris (computerul, mai nou), iar tastele-i sunt gloanțe. Și mitraliază periodic, ceea ce-l face mai erou decât personajul.

Se bate cu demoni vii și închipuiți, cu mitocănia și grobianismul, își urcă iubirea până la cer, e sensibil, sarcastic, pare nemilos, umorul lui crestează și lasă urme. Val e un copil mai mare. Un copil Rac!

Mădălina ROTARU:

Poezia lui Val Mănescu se reflectă tocmai această iscusință, de a-l face pe cititor să transpire de emoție, prin găsirea firescului în cuvânt. Sau a cuvântului firesc reprezentării...

Da, poezia lui Val Mănescu, subiectiv desigur, poate naște un roman-foileton de emoții.

Magda LUNGU:

Volumul acesta e splendid și l-am regăsit în el, de la primul cuvânt din titlu până la ultimul punct al ultimului vers, pe Val Mănescu. Clocotitor, exploziv, liber să simtă așa cum numai dânsul o poate face. Drept pentru care, deși știu că așa ceva nu se face în public și în niciun caz la o lansare oficială de carte, m-am dus la Val Mănescu și l-am pupat zgomotos. Pe ambii obraji.

Sebastian SUFARIU:

Despre carte în sine ... e în amar-ironicul-sacrcasticul stil al autorului, evidențiat și în cărțile anterioare sau în postările de pe social media. De fapt, așa cum scrie și pe coperta a patra a volumului proaspăt scos la lumină, autorul vrea să ne deruteze și să ne facă să credem că e durul durilor, Sfarmă-Piatră și Bau-baul din poveste. De fapt, bătrâne, ne-am cam prins demult, dar am lăsat-o așa într-o doară, ești mata un mare sentimental și asta e fain tare, zic eu, mai ales că ai devenit expert ”în arta disimulării de care nu te mai poți lipsi”, așa cum zici într-un poem.

Intutil însă, cum am zis. 

 

După cum vedeți, nimeni n-a blagoslovit cartea asta cu vreo ditirambă. Dar, din câte îmi amintesc, în Lăloaia, Șupan, Văsiești, Șipoteni, Vermești, Leorda, Zăvoi, Podei, Lunca de Jos, trăiesc oameni cu mintea limpede și sentimente nebune, care se îmbracă în piei de urs ca să-și afirme forța seducției și puterea adâncă a Muntelui Goanța.

Îi așteptăm cu dor de adevăr.