Peste 1 500 de spectatori, mulţi
dintre ei din judeţele învecinate, au asistat la spectacolul „Furtuna” după
Shakespeare, o fabuloasa vrăjitorie adusă la Teatrul „Radu Beligan” de o formidabilă trupă a Teatrului Naţional din
Bucureşti, în regia bulgarului Alexader Morfov, deţinător a peste douăzeci de prestigioase
premii şi distincţii ruseşti, printre care "Seagull", "Crystal
Turandot” sau „Masca de aur”.
Actorii s-au desfăşurat într-un
decor uluitor, - de fapt, o construcţie impesionantă, mobilată cu ingenioase
dispozitive tehnice - despre care directorul Naţionalului, actorul Ion Caramitru, spunea că n-a mai fost deplasat din Bucureşti decât doar pentru o
reprezentaţie la Festivalul Internaţional de Teatru de la Budapesta şi că prezenţa în Bacău nu e decât o confirmare a faptului că imposibilul poate fi posibil. .
După cele cinci piese din dramaturgia lui William Shakespeare văzute în aceste zile, oricui îi este clar că filosofia shakespeariană este la fel de simplă şi
de complexă ca o poveste, iar spectatorul zilelor noastre, supus agresiunii
cotidiene a televiziunii şi internetului, exact de poveste are nevoie. De multe
povești, spuse cu adevăr şi credinţă.
Ca şi în reprezentaţia lui Purcărete văzută în acelaşi loc cu doar două zile în urmă,
povestea plină de emoţii şi învăţăminte pe care ne-o spun Propero, Caliban, Mirinda,
Ariel, a păstrat mai puţin vizibil firul epic iniţial al „Insulei”. Feeria montării
bucureştene are totuşi un efect de uluire asupra publicului prin efectele
sonore şi tehnice, prin trucurile actoriceşti şi
prin enorma energie emoţională consumată în scenă. Poveştii i se adaugă vitalitatea interpretării şi invenţiile comice şi iată reţeta care slujeşte pe de-a-ntregul filosofia marelui
Will, aceea că întreaga lume e un teatru şi noi suntem actorii ei. Un melanj
bine dozat de burlesc, surpriză şi emoţie, combinate cu abile ironii la adresa
comercialului care ne domină viaţa, fac din „Furtuna” un fenomen spiritual de
mare clasă, deşi elementele de entertainment de calitate sunt prezente
pe tot parcursul spectacolului.
De la început şi până la finalul celor aproape
trei ore ale reprezentaţiei, publicul băcăuan s-a lăsat pătruns de magia unui
eveniment artistic absolut memorabil.
De altfel, într-o conferinţă desfăşurată
a doua zi la Teatrul Bacovia, Ion Caramitru, Lia Bugnar şi Marius Manole s-au
arătat extrem de surprinşi să constate civilitatea, comportamentul stilat şi
pasiunea incredibilă pentru teatru a concitadinilor noştri, prezenţi în număr
de zeci de mii în sălile consacrate reprezentaţiilor şi până noaptea târziu, în
cele 15 zile de teatru şi de cultură la Bacău. Nu numai cei peste 1 600 de
oaspeţi care ne-au invadat oraşul în zilele Theaterstock s-au umplut de
admiraţie şi mirare că, într-un loc cunoscut mai degrabă ca un izvor de
delincvenţă de top, arta poate coagula comunitatea. Noi înşine ne mirăm că ne
întâlnim în alt fel, cu zâmbete şi bucurie. Festivalul ne-a făcut să ne mirăm
că mai existăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu