duminică, august 16, 2015

THEATERSTOCK - NE MIRĂM CĂ MAI EXISTĂM




Peste 1 500 de spectatori, mulţi dintre ei din judeţele învecinate, au asistat la spectacolul „Furtuna” după Shakespeare, o fabuloasa vrăjitorie adusă la Teatrul „Radu Beligan” de o formidabilă trupă a Teatrului Naţional din Bucureşti, în regia bulgarului Alexader Morfov, deţinător a peste douăzeci de prestigioase premii şi distincţii ruseşti, printre care "Seagull", "Crystal Turandot” sau „Masca de aur”.
Actorii s-au desfăşurat într-un decor uluitor, - de fapt, o construcţie impesionantă, mobilată cu ingenioase dispozitive tehnice - despre care directorul Naţionalului, actorul Ion Caramitru, spunea  că n-a mai fost deplasat din Bucureşti decât doar pentru o reprezentaţie la Festivalul Internaţional de Teatru de la Budapesta şi că prezenţa în Bacău nu e decât o confirmare a faptului că imposibilul poate fi posibil. .
După cele cinci piese din dramaturgia lui William Shakespeare văzute în aceste zile, oricui îi este clar că filosofia shakespeariană este la fel de simplă şi de complexă ca o poveste, iar spectatorul zilelor noastre, supus agresiunii cotidiene a televiziunii şi internetului, exact de poveste are nevoie. De multe povești, spuse cu adevăr şi credinţă.  
Ca şi în reprezentaţia lui Purcărete văzută în acelaşi loc cu doar două zile în urmă,  povestea plină de emoţii şi învăţăminte pe care ne-o spun Propero, Caliban, Mirinda, Ariel, a păstrat mai puţin vizibil firul epic iniţial al „Insulei”. Feeria montării bucureştene are totuşi un efect de uluire asupra publicului prin efectele sonore şi tehnice, prin trucurile actoriceşti şi prin enorma energie emoţională consumată în scenă. Poveştii i se adaugă vitalitatea interpretării şi invenţiile comice şi iată reţeta care slujeşte pe de-a-ntregul filosofia marelui Will, aceea că întreaga lume e un teatru şi noi suntem actorii ei. Un melanj bine dozat de burlesc, surpriză şi emoţie, combinate cu abile ironii la adresa comercialului care ne domină viaţa, fac din „Furtuna” un fenomen spiritual de mare clasă, deşi elementele de  entertainment de calitate sunt prezente pe tot parcursul spectacolului.
De la început şi până la finalul celor aproape trei ore ale reprezentaţiei, publicul băcăuan s-a lăsat pătruns de magia unui eveniment artistic absolut memorabil. 
De altfel, într-o conferinţă desfăşurată a doua zi la Teatrul Bacovia, Ion Caramitru, Lia Bugnar şi Marius Manole s-au arătat extrem de surprinşi să constate civilitatea, comportamentul stilat şi pasiunea incredibilă pentru teatru a concitadinilor noştri, prezenţi în număr de zeci de mii în sălile consacrate reprezentaţiilor şi până noaptea târziu, în cele 15 zile de teatru şi de cultură la Bacău. Nu numai cei peste 1 600 de oaspeţi care ne-au invadat oraşul în zilele Theaterstock s-au umplut de admiraţie şi mirare că, într-un loc cunoscut mai degrabă ca un izvor de delincvenţă de top, arta poate coagula comunitatea. Noi înşine ne mirăm că ne întâlnim în alt fel, cu zâmbete şi bucurie. Festivalul ne-a făcut să ne mirăm că mai existăm.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu