Am dat fuga apoi la Catedrala Catolică unde am revăzut 30 de minute din „Sunt băiat cuminte” pe un text al băcăuanului Laurenţiu Budău, cu Bogdan Matei, Nina Ionescu, Mihaela Murafa, Dumitru Rusu, Adina Iftime, Ciprian Cârstiuc. Pentru că sala de la subsolul Catedralei era arhiplină, am încercat să improvizez o bancă pe care să stau. Cum suportul n-a rezistat, iar prăbuşirea lui a produs un zgomot infernal, îmi cer scuze publicului şi actorilor pentru tulburarea reprezentaţiei.
După-amiază, m-am delectat cu un show virtuos de pantomimă, producţie a Companiei Passe-Partout din Bucureşti. „Contraste” este o demonstraţie de comunicare scenică non-verbală, într-un puzzle de situaţii şi atitudini în care actorii Dana Cavaleru și Richard Bovnoczki dizolvă gestul cotidian prin mişcare şi atitudine, transfgurându-l în simpatice metafore. Am văzut tango pasional, zbor de pasăre nemaivăzută, step, şi, prin sugestii inspirate, multe alte lucruri care nu există, cum ar fi uraganul din care nu poţi scăpa cu viaţă decât agăţându-te de umbrela sufletului pereche.
Doar vreo douăzeci de minute am apucat să văd din comedia „Şase din 49”, în sala Centrului de cultură George Apostu, prea mică pentru comicul sarcastic generat de doi actori - Liviu Cheloiu şi Dana Voicu - ale căror personaje sunt confruntate cu o dilemă neaşteptată: la ce pot folosi şi cum să cheltuieşti 10 milioane de euro care-ţi pică din cer.
Şi, fuga la Teatrul Beligan, unde 1 500 de băcăuani aşteptau să înceapă reprezentaţia bucureştenilor de la Metropolis. Gelu Colceag şi excelenta sa trupă ne-au arătat un spectacol de teatru adevărat, într-o manieră care demonstrează cât de actual şi surprinzător prin inovaţii de bun gust poate fi modelul clasic de interpretare teatrală. Dacă microfoanele de fond ar fi fost mai aproape de scândura scenei şi dacă instalaţia de aer condiţionat a Teatrului din parc n-ar fi fost atât de zgomotoasă, sunt sigur că şi spectatorii din ultimele rânduri ar fi rămas în sală până la finalul reprezentaţiei.
Dar, cum n-am dorit să asist la o piesă mută, m-am alăturat lor şi m-am grăbit să mă bucur de concertul lui A.G. Weinberger, în mijlocul celor
A fost o zi din care am ieşit nedumerit din labirintul Theaterstock-ului, încă întrebându-mă dacă toate astea se petrec aievea în urbea noastră sau dacă nu cumva visez că sunt la Avignon, la Lausanne, la Sibiu, sau oriunde altundeva unde actul artistic se mişcă în voie prin oraş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu