sâmbătă, august 15, 2015

CATASTROFĂ: DISPAR LAIKĂRII ŞI HATERII


Un grup important de cercetători englezi a ajuns, după studii aprofundate, la concuzia că încălzirea globală şi apropiata distrugere a planetei de către meteoritul de 10 kilometri diametru, care se va prăbuşi în peninsula Yucatan între 13 şi 25 septembrie, vor duce, în mod firesc şi la dispariţia simpaticei categorii internautice alcătuită din laikări şi hateri.
Încă de pe acum, cei, din ce în ce mai puţini, care au tupeul să-şi facă publice opiniile, resimt consecinţa catastrofelor ce ne aşteaptă: nimeni nu mai are nicio părere despre nimic. Durerea la bască, precum şi cea din cur (care-ar trebui, totuşi, observată), s-au generalizat, indiferent că 1QSapro s-a apucat de teatru pe scenă cu Anca Sigartău, sau că un cocălar beat a distrus trei maşini cu bemveul lui cu volan pe dreapta şi numere bulgăreşti. 
Ai dracu cititori. Dacă nu  bagi oleacă de scandal, o bârfuţă, ceva negativ, traficul se duce de râpă. Scad accesările şi cum te-apuci să dai niscai informaţii mai tehnice despre întâmplare. Sau dacă, ferit-a sfântu, te-apucă melancolia, romantismul sau descrierea. Dacă articolul nu muşcă, nu înjură, nu înţeapă, nu fute, nu cacă sau nu dă muie, poţi să-l ştergi înainte de a-l scrie. Mă uit pe bloguri, pe saiturile ziarelor: dacă ştirea, relatarea, cronica sunt pozitive, nici naiba nu comentează. Ce comment? Nici like sau dislike nu pupi.Căci laikării se tem de reacţia haterilor şi haterii de replica laikărilor.
Plăcerea de a citi s-a transformat în plăcerea de a afla ceva nasol: un viol, o crimă, o evadare, hai, un accident cu măcar cinci morţi. Dacă-n titlu nu e ceva de scandal, doar rudele celui ce (sau despre care se scrie) mai citesc. Din obligaţie.Şi zic doar pentru ei: naşpa.
Acu, pe intelectuali, îi mai înţeleg: sunt cu toţii la Theaterstock.
Dar coafezele, bicicliştii, corporatiştii, taximetriştii, vânzătoarele de la Metro, băieţii care pun pavele, fetele de prin baruri, distribuitorii, patronii de cârciumi,  toţi ăştia care erau ahtiaţi să intre pe bloguri, să deschidă o revistă literară, să citească o cronică la vreun Cărtărescu sau Cohelio  şi să comenteze, unde-or fi dispărut?