miercuri, iulie 13, 2011

CIRCUITUL DEGETULUI ÎN NATURĂ


Fumam, aşa, pe terasă şi mă uitam cum s-au înălţat pomii anul ăsta de nu mai văd cerul.

Ascultam Radio Iaşi, cu un program de dedicaţii muzicale unde sunau tot felul de moldoveni care-şi cereau scuze că au emoţii. Şi voiau melodii diverse pentru iubite, soţi, cuscri, copii, părinţi în Italia, etc. Unul a vrut Bach, că şi Bach e popular, nu? Dar, pe lîngă naivitate şi exprimări hazliu de sincere, aveau tonuri calde şi suflet bun. Dulcea Moldovă, de.

Mă uitam la felul în care ţin afurisita de ţigară. Elegant, între arătător şi mijlociu, între falangele inferioare. Ce minunată creaţie, mîna. Cum poţi s-o suceşti, s-o întorci, s-o duci la gură, la picior, să apuci, să te scarpini, să loveşti, ce mai, o creaţie inginerească divină.

Eram cam la jumătatea ţigării cînd un deget, inelarul, s-a desprins şi-a căzut pe gresie.

Nu m-a durut, n-a curs sînge.

A venit cîinele şi l-a luat la ronţăit.

Asta n-ar fi nimic, dar cînd deschid tembelizorul, cîţiva îşi dau cu părerea că ce-o să păţească Borbely de la temutul DNA. Printre ei, omniprezentul, omniscientul şi omnivorul de unguri, Aurelianus Pavelescu. El, cică mortăciunea de PNŢCD o să intre-n parlament. Io zic să-şi bage deştu-n cur să nu i-l pape vreun cîne.