IACA, MĂ FUTE GRIJA

Grijile nu mi-au dat pace niciodată. Cum mă lasă una, mă ia alta. M-au făcut în toate felurile, de-am ajuns să cred că iadu-i aicişa, nu după ce-ţi dai duhul. Acu, stau la coadă alte griji, fremătînd în aşteptarea clipei cînd o să mi-o-nfigă pîn-la prăsele.
Prima-i Amurco ăsta care ne-mbată cu amoniac fix cînd i se scoală, sub oblăduirea agenţilor de mediu, ăi de-i plătim să ne apere de poluare. M-am înscris pe lista celor care-i vor pieirea şi aştept consecinţele.
Alta-i aia că bravii pesedeii îl apără pe baronul Nicolescu ca pe-un sfînt. De fapt, tot aşa cum pedeleii le apără pe Anastasoaica şi pe Ridzi, ca cum ar fi fecioare. Noroc că ăilalţi, sunt decenţi. Nici peneleii, peceii sau udemereii, nu apără pe nimeni. Se apără pe ei înşişi.
A treia grijă care mă pîndeşte, e că vameşii aflaţi în relaţii de şpagă cu AC/DC au fost reangajaţi. Tot la vamă, plătiţi tot din bănişorii mei.
A patra e că Jandarmeria Română dă 10 milioane de euro pe „echipamente de reprimare a revoltelor. Cine le-o fi dat ideea, şi de ce?
A cincea e cazul lui Marcel Ţundrea, care a stat 12 ani în închisoare pentru un viol urmat de moartea victimei, faptă pe care nu a comis-o.
Lista e prea lungă pentru un post.
Dar cea mai a naibii grijă, care mă mai lasă cinci minute, iar mă prinde iar mă fute, este ce-o să vă faceţi voi, ăştia de 20, 30, 40 de ani peste zece, douăj de ani, cînd io n-oi mai fi. Că io, una două, îmi pun palma-n fund şi-o şterg pe lumea ailaltă. Şi-o să mai trec pe-aici doar sub formă de strigoi, fîlfîind cu zîmbet de şmecher din aripioare.
Bă, voi ce-o să faceţi? Că Iuropa s-a fi umplut de români. Şi s-o fi săturat de ei. Parcă vă văd cu calabalîcu-n spate în drum spre Anzii Cordilieri.