vineri, februarie 18, 2011

Sony şi Soni. CARE-I CURVA?


Un bun amic îmi arată ce căşti super şi-a luat el ca să i le dea lu fiică-sa cadou pentru empetreiul ei. Marca Sony, cu gulguţ de inox şi fir cu bringbrang de dai mai încet dacă te sună la mobil. Da să vezi cum se-aude, zice amicul. Juri că eşti în sală şi-l vezi pe digiraresh cum termină platanele. Sony, şi numa un milion. Brava, zic. Felicitările mele.
La fo două zile intru la chinezul de la Piaţa Sud să iau niscai bile de petancă, faine tare, n-am mai văzut pe altundeva. 25 de lei. Oţel, husă, tot. Lîngă bile, banghesc un vraf de căşti Soni. Ambalate la fel ca Sony-le lui amicu. Cu gulguţ de inox şi fir cu bringbrang. Fix la fel. 6 lei. Îl sun: bă, hai la chinez. Vine. Îi arăt marfa. Da, bă, da-s Soni, nu Sony. Şi nu sună ca alea.
Şase lei nu contează pentru amicu, aşa că, pentru comparaţie, cumpără nişte căşti Soni, made în China, tot bombănind că nu se poate să fie ca Sonyle alea de-un milion.
Mă sună după două ore: Mersi că m-ai dus la chinez. M-a pupat aia mică. Alea Sony se futuseră de ieri, da fiică-mea n-a avut curaj să-mi spună. De scumpe ce erau.