NOUTĂŢI CAPITALISTE

Cît am lipsit din Capitală, în faţa Palatului Regal s-a ridicat statuia lui Carol I. Se vede că va fi inaugurată în curînd,de vreme ce mucitorii dădeau zor pe ploaie, la lumina reflectoarelor.
Aici Bucureşti, dăm ora exactă. La al cincilea semnal va fi ora 17.30. La Cinematograful Patria - cel mai mare, mai faimos şi mai frumos cinema din ţară, filmul "Medalia de onoare", premiat şi răspremiat. Nouă spectatori în sala de 700 de locuri, dintre care doi s-au pupat tot timpul filmului. 8 lei biletul ca să-i văd pe Rebengiuc, magistral prin tăceri, şi pe Iliescu în rolul lui etern de preşedinte, într-un film în care un fost contabil trăieşte drama de a i se retrage medalia atribuită dintr-o greşeală dactilo.
Fug la Scala, alt loc emblematic pentru cinefili, unde la 0ra 19.30 începe "Oul de cuc", tot film românesc, la zece lei intrarea. Sală mai mică, de doar vreo şase sute de scaune, în care număr 6 spectatori, şapte cu mine.
Film lăudat de critică. După 5 minute îmi vine să strig: băi Cărmăzane, băi regizore, de ce dracu muzica acoperă replicile? De ce tre să mă mut din fundul sălii pe rîndul zece ca să-nţeleg ce zic actorii, Andi Vasluianu şi Bogdan Dumitrache, foarte buni, by the way? Şi ce-i cu Dacia aia nenorocită pe care scrie POLIŢIA şi care are girofaruri de caricatură? Aşa ai vrut tu, şefu?
Dau să plec, dar rezist pînă la final. Deşi mi-aş fi aprins ţigara chiar în sală.
Cît fumez la ieşire remarc ornamentele de pe Magheru, deja montate. Nu se bagă tensiune în ele decît la momentul politic. Mă mai uit odată pe afiş şi observ că holul de marmură al Scalei s-a micşorat. Un perete de rigips crează acum spaţiul unei cafenele. Plină ochi cu oameni care rîd. E un spectacol stand up acolo. Mă holbez prin geam şi tipul de la microfon se uită la mine şi-mi face semn să intru.
Intru, deşi despre stand up-ul de azi n-am o părere prea grozavă. Ce-am văzut pînă acum sunt improvizaţii de doi lei, care mizează pe umorul facil, cu interpreţi cabotini, care-şi doresc să fie mari cu talente mici.
Pandantul manelei în domeniul teatrului. Vulgar, manipulator şi imbecil finalmente.
Despre trupa care animă în weekend spaţiul de la Scala Cafe, vă spun în postul următor. Merită să auziţi de ei.
În trecere spre hotelul excelent unde stau, am pozat pe ceţă şi ploaie grupul statuar în curs de amenajare în faţa Teatrului Naţional.
Nasol plasat, fix pe locul unde minerii plantau panseluţe.
În timp ce scriu, sunt pe RAI 1. La un divertisment deştept, unde sunt invitate vedete din anii 80. Lapte şi miere. Bun simţ. Boşorogi. Gagici bune tare. Băieţei sexi. Reclame la care nu schimbi postul, de mişto ce sunt. Libertate. Pasiune. Forţă. Noroc. Istorie. Nu pizduţe, nu criză, nu udrea, nu nimic din ceea ce atentează neuronul naţionel, adormindu-l.