sâmbătă, august 21, 2010

Poem trist de weekend


Delict asumat



El calcă linia. Tot ce simte acum

poate, şi va fi folosit la proces. Calcă linia cu viteză ilegală.

Se feresc de nebun

cei ce vin din sens opus. Lui însă nu-i pasă că rabla scrîţîie.

N-are milă de ea.

Alţii îi poartă de grijă.

Ei rulează încet,

calm,

preventiv,

le place tihna. N-ar vrea nici ca el să crape,

nu pentru că l-ar iubi, ci pentru că le place

cum mimează el atît de perfect operaţiunea de îndrăgostire.

Ai zice că suferă ca marii eroi din romanele vremii.

Mai ales cînd,

brusc,

lui i se face dor de aluniţa de pe mandibula ei delicată,

şi începe să cînte vesel şi trist deodată.

Cînd freamătul cald din plexul solar coboară prin femur,

îi înmoaie genunchiul şi i se prăbuşeşte în tălpi,

transformîndu-i muşchii într-un soi de alviţă neputincioasă.

Sau cînd are chef să fumeze în garsoniera lor confort trei unde,

pe zidul verde de la est, atîrnă portretul naiv,

cu păianjeni la colţuri,

al fostului ei iubit.

Iubitul iubitei sale.

Eu sunt acum iubitul iubitei iubitului ei, iar ea, fireşte, iubita mea.

Mie îmi place să calc linia: eu am nevoie de aerul proaspăt

de dincolo de linie. Fum cu oftat. Cafea amară de la mama ei. Viteză

peste limita legală.

Nebunie de toamnă tîrzie cu cer înstelat.

Cianura.

Cancerul. Dragostea.

Toate acestea fac parte din mine.

De aceea respir greu, pentru că am atîtea în mine.

Dar

tu eşti singura moleculă de oxigen pe care o conţin alveolele mele pulmonare.

Oxigen concentrat.

OC, sau cam aşa ceva, am uitat simbolul.

Tu nu ai simbol.

Dar aş putea să-ţi dau. PL, de exemplu. PL de la plutoniul

care face să explodeze bomba nucleară.

PL - element transuranic. De la muza astronomiei.

Urania.

Tu faci parte din mine. De asta mă uit mereu la cerul înstelat.

Chiar şi acest gînd frumos poate

şi este

folosit la proces.

Împotriva mea.



(Din volumul "O zi dinaintea sfîrşitului lumii")

Un comentariu: