Senior Radof locuieşte pe Calea Victoriei, unde altundeva, un loc în care-l poate oricine privi cum respirã adînc, cum priveşte lumea şi oamenii, cum pãşeşte grav, apãsat de
responsabilitatea şoaptei pe care i-a dat Dumnezeu s-o rosteascã.
Rolul lui acolo e acela al mãrului de lîngã drum din care cãlãtorul poate sã se înfrupte cît vrea, dacã e însetat de dulcele amar al vieţii.
Sã guste şi sã se sfinţeascã cu anafura adevãrului: istoria nu se opreşte decît acolo unde se terminã dragostea.
Fructele lui sunt cuvintele. Şi tãcerile. Dar ce cuvinte strãlucitoare! Şi ce tãceri pline de înţelesuri!
Are Senior Radof cuvinte şi tãceri pentru orice suflet care nu doarme.
Pentru sufletele care dorm, ştie Seniorul cuvinte şi tãceri care sã le deştepte din somn,
arãtîndu-le inima cum îi bate lui în palmã şi dãruindu-le stele ca sã le ţinã de urît
în singurãtatea acestei lumi. În care suntem din în ce mai mulţi şi mai uluiţi de cîtã îndepãrtare ni se întîmplã.
În epoca betonului şi a sticlei, simte şi el efectul de serã. Îl sufocã urîtul acid şi rãutatea perversã. Dar are puterea sã deschidã larg ferestre de iarbã şi sã ne înveţe sã respirãm atent doar moleculele de aer necorodate de ridicolul acestei epoci.
Trec doamnele toamne pe lîngã Senior şi-l poleiesc cu argint.
Din reflectoare cade şovãind lumina ca o îndoialã a descãtuşãrii, cînd nimeni nu mai ştie la ce-i bunã propria libertate.
Pe ecran, într-un clip de-o clipã, Seniorul joacã într-o reclamã la viaţã.
Este o clipã de 75 de ani din existenţa lumii.
La mulţi ani, Senior Radof!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu