Tot gîndindu-se cum s-o muştruluiască pe doamna Catrina că plantase-n ghivecele din balcon leuştean în loc de muşcate, Dimitrie adormi. Şi imediat, începu să viseze.
Mai întîi, tovarăşul Ceauşescu îi spuse: Nu se făcea, băi Dimitrie să mă-mpuşcaţi de Crăciun. Că şi io, aşa comunist cum sunt, tot ţineam sărbătorili. Vezi cum votezi, că eşti membru de partid. Să nu întinezi idealurili clasii muncitoari, că te lingi pe bot de bilet de concediu la Mamaia.
Apoi, Iliescu îl atenţionă cu degetul să nu mai fumeze, iar din spatele lui, Brucan îşi număra degetele de la picioare. Dimitrie observă că avea unghii galbene şi pătrăţoase. Cînd ajunse la ultimul deget, ăla mic de la stîngul, Brucan începu să rîdă: 20, da-nmulţeşte cu doi, tovarăşe. Nu mai apuci tu democraţie, că nu ai cultură politică!
Dimitrie se întoarse pe partea cealaltă şi dădu peste două ştampile pe care scria TATOV. Aha. Le strecură în buzunarul pijamelei. Şi plecă să voteze. În uşa secţiei îl întîmpină domnul Calapod, care, în calitatea lui de fost miliţian şi actual şef de scară, din 90 era preşedinte la secţia de votare 112.
- Bine aţi venit, domnu Dimitrie! Săru mîna, doamna Catrina! Succes la vot! Să alegeţi bine, căci alegeţi viitorul!
Dimitrie nici nu observase pînă atunci că doamna Catrina îl ţinea de braţ. Ce dracu fac, că buletinul meu e expirat, da să nu zici la nimeni – îi şopti el la ureche. Doamna Catrina se înroşi, dar nu comentă. Era şi ea înţeleaptă, uneori.
Se apropiară de masa unde diferiţi domni şi doamne înmînau alegătorilor buletinele de vot.
Dimitrie primi două. Pe unul scria CĂCAT. Pe celălalt BĂŞINĂ. Respiră uşurat că membrul Comisiei electorale nu băgase de seamă că are cartea de identitate expirată, luă cele două buletine şi intră în cabină. Scoase pe rînd ştampilele din buzunar şi le aplică pe ambele buletine.
Apoi le împături frumos şi le introduse în urne. Fiecare în urna lui. Căcat la Căcat şi Băşină la Băşină. Să fie amîndoi fericiţi. Să-şi facă fiecare ţara lui. Iar el, Dimitrie, să stea pe graniţă, între ele.
Că pe el politica nu-l interesa. Mai degrabă ar fi ras o bere.
Dar nu avea cum, deoarece, deşi avea suficientă cultură politică, deocamdată încă nu se trezise din somn.
Dimitrie de fapt a votat. Cu ăla care iese. În cel puțin una din variante, Dimitrie va trebui să trăiască cu gândul ăsta 5 ani de acum înainte.:D
RăspundețiȘtergereÎntr-o ordine mai reală de idei, în 2000 am avut de votat între Iliescu și Vadim. Nu știu de ce, dar atunci mai nimeni nu a avut îndoieli despre cum ar trebui să voteze și mai ales de ce.
...parca mai conteaza (daca)ce votezi?...unu' satul de la palat!
RăspundețiȘtergere