DIMITRIE ÎNTRE GEOANĂ ŞI BĂSESCU

Cască gura Dimitrie la dezbaterea de la tembelizor, după ce, de cîteva zile, îşi interzisese să mai deschidă cutia Pandorei din sufragerie, pe care, în tradiţia familiei, se hodinea bibeloul de sticlă, un peştioi colorat cu gura deschisă.
- Doamnă Catrină, ia lasă moşmodeala aia din bucătărie şi vino-n-coa, că două capete gîndesc mai bine ca unu! – strigă el, depăşit de nivelul marilor idei enunţate de către cei doi catindaţi, plus deşteptul de Turcescu. (De fapt, îl impulsionase gîndul că niciodată doamnei Catrina nu-i ieşiseră găluştele cu prune şi de ele se bucuraseră comunitarii aciuaţi lîngă ghenă. Bani aruncaţi aiurea!)
- Da ce se-ntîmplă, dragă, că nu-s la curent? - răspunse doamna Catrina, ştergîndu-şi mîinile cu o bucată de hîrtie igienică.
Şi se aşeză pe marginea fotoliului, cu ochii pe ecran.
Dimitrie consideră că nu este necesar să-i dea consoartei sale vreun răspuns. Aşa cum e, o să-şi dea şi singură seama că pretendenţii la şefia Românicii noastre sunt atît de şmecheri, încît ar putea fute orice curvă de pe centură fără s-o plătească. E clar că şi Geoană, dar şi Băsescu sunt daţi dracului. De mincinoşi. Geoană vrea linişte. Băsescu vrea scandal. Geoană vrea stabilitate, Băsescu vrea război. Geoană-i cu miştourile diplomatice, Băsescu-i cu caterinca de cîrciumă portuară. Geoană vrea preşedinte purtîndu-i pe marii lui corupţi în spate. Băse-i şi el aplecat de greutatea alor lui.
Pe la jumătatea dezbaterii, Dimitrie mai desfăcu un pet de bere Bucegi şi aruncă, aşa, ca din întîmplare:
- Măi doamnă, dac-ai fi bărbat şi-ar trebui să te însori, ce-ai prefera? O femeie urîtă, sau una mişto? Să mănînci o prăjitură acră de unul singur, sau una delicioasă din care să muşte mai mulţi?
- Păi, ce legătură are emisiunea asta cu însurătoarea? - mormăi prosteşte doamna Catrina, plictisită de moarte de programele anticriză, capacitatea de administrare, de lipsa de viziune strategică, de independenţa justiţiei şi de celelalte trăncăneli.
Dimitrie se mulţumi să ofteze. Şi fireşte să înjure în gînd. Aşa că trase perdeaua şi ieşi pe balcon să fumeze. Oraşul era acoperit de ceaţă. Mirosea a fasole bătută de la familia Calapod de la parter. Ferestrele domnişoarei Clara erau întunecate. Iar sufletul lui Dimitrie, la fel.