Fix acum un an, în Bucureşti ploua şi era al naibii de frig. Ajunsesem cu zece minute mai devreme şi fumam în maşină, cu ochii la geamurile clădirii unde stă Maestrul. O clădire veche, cu bulină roşie, pe o stradă ce dă în Calea Moşilor. Cînd s-a făcut ora şapte fără două minute, am luat buchetul cu trandafiri albi şi revista pe care i-o dedicasem şi am intrat. O doamnă mi-a ţinut uşa de la intrare: Mergeţi la Maestrul? Să-i uraţi şi din partea noastră viaţă lungă! Beligan împlinea 90 de ani.
Azi face cu unul mai mult.
I-a plăcut atunci cererea mea de emigrare în Beligania şi mi-a aprobat-o.
Să ne trăiţi, Domnule!
LA MULTI ANI,MAESTRE! sa ne traiesti cat mai mult!
RăspundețiȘtergereLa multi ani maestrului, macar asa, prin mesager-blogger... si la mai multe interviuri cu oamebni adevarati, Val ! Ca ne sunt utile. Foarte !
RăspundețiȘtergere