zugzwang

 

 

Să-ți vezi de treabă a ajuns în zilele noastre o știință, iar eu sunt doctor specialist, serios și plictisitor în această materie. De aceea, numai eu Te văd în cămașa transparentă de noapte și îngenunchez, să nu râdă și alții de bietul bătrân care scrie poezii stupide în limba română, prea atent, excesiv de atent  la diacritice și acorduri gramaticale, când, conform scenariului, ar fi trebuit să fie demult, de demult sub pământ.

Dar ne întâlnisem în altă viață și de-atunci mereu îmi e foame de buzele tale spicy, când eram obligat să fac o mutare, știind din start că pierd. Ar fi fost o soluție greșită, orice piesă aș mișca. Nu puteam câștiga. Nu puteam face remiză.

M-ai însoțit o vreme pe străzi fără garduri, făceam dragoste prin mărăcinii crescuți aiurea prin ganguri sordide, eram însângerați și râdeam, victime ale abuzului romantic. Uite c-am început să-ți uit atingerea. Oare ce nume aveai?

Ce naiba crezi că fac dacă nimeni nu? Nimeni, nu! Nimeni nu mai răspunde la strigătul meu de ajutor! Vreau să mă vindec, tastez litere pentru poemul ăsta abraziv pe care l-am denumit cu un cuvânt bizar ca și numele tău de căutat în manualul de șah pentru începători: Zugzwang