mă gândesc să-mi iau liber mâine
să-ți caut aura printre deșeurile digitale și
să pun la păstrare portretul de femeie fatală
enigmă fără de haine
să fiu cât se poate mai explicit pentru ultima oară
în timp ce salonul de dans se rotește în jurul nostru
printre pixelii jucăuși
prevestind finalul de episod
uite deja am oprit telefonul ca să mă pot concentra
la presiunea simbolică a tălpițelor tale asupra
pleoapelor mele îndrăgostite
într-un tempo de vals totuși mă balansez
docil urmărindu-ți buzele baletând
pe carotida mea prin care circulă îndoielile
suntem împreună dar oscilez singur
campion al umbrei în plan vertical
la nunta noastră vaporizată în dimensiunea pulp fiction
exist uite că încă exist
după delictul dansant desprins
din genericul de final care se termină
cu setea de evadare din filmele lui tarantino
ce poveste extincția mea lentă
de care râdeai fără să te bucuri
ești o gagică dură și nu îmbătrânești
îți dau o țigară
dacă-mi spui cum faci să ucizi așteptarea
și te învăț să fumezi vorbe putrede din
amețitoarea revistă de poezie
să tragi în piept fragmente din trecutul care va muri
odată cu mine
punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu