Ea avea o aripă crescută dintr-un scenariu cu fluturi de-o zi.
Eu aveam o aripă legată de marginea caraghioasă a vieții. Eram, cum s-
ar zice, un expat într-o țară unde iubirea nu mai contează. Cu toate astea,
amândoi am zămislit o pasăre de circ, dresată să treacă prin foc de
cuvinte, dincolo de spațiul îngeresc și să rămână cu putere de zbor.
(Locul meu de odihnă va fi un copac gol, un trunchi fără măduvă dintr-
un brad ieftin cu neprețuită mireasmă de rășină de brad pe care unii îl
numesc chihlimbar.) Distanța de zbor e mai lungă la întoarcerea din exil
sub pleoapa mea, stă pitit un copil care-mi seamănă, rafinat din sângele
meu secret, mimează felul lui dumnezeu de a-și cere iertare. Copilul
acesta pictează margini bizare de lume. Pare a fi o clonă de modigliani.
Profit de absența femeii cu aripă, spun asta pentru cei care n-au auzit
de mine, nu pentru cititorii de poezie care știu prea bine ce face
singurătatea din omul cu aripi legate orgasmic de marginea
caraghioasă a vieții în care un copil pictează transferul de energie spre
ființa care zbura cu o singură aripă crescută dintr-un scenariu cu fluturi
de-o zi.
Ar fi mișto
să mă gândesc că sunt bine aici, în această vibrație,
departe de flacără.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu