Cum mergea spre Bacău cam ploua
Semn că nu era departe
de
Casa memorială bacovia
De sub noiembrie
cu fiecare pas contra vântului
era mai decis să ajungă la Capăt
Dar Drumul nu se dovedea a fi prea scurt
Merg până la capăt
Merg până la capăt
Cânta mai mult să-și facă curaj
Să ajungă naibii în față lângă orchestra
Din piața tricolorului
Unde
nu mai erau bilete de toamnă
Să-l vadă lumea
să-l aplaude
și
să-i întindă cineva din primul rând o Hartă
cu ritmuri de rock unde-ar putea suna
chiar dacă știe că-i răspunde robotul
Se ruga la Sfânta Maria
La sfântul dimitrie și la tot batalionul de sfinți
pentru Ajutor imediat
conștient de umbra lui cu extremitățile reci
fumând țigări fără filtru cu buzele țuguiate
scoțând colăcei albi de fum
ca-n filmele celebre cu mafioți
și mirându-se de câte statui are Ștefan cel mare
în moldova cea binecuvântată
niciuna de aur
totuși
se ruga la sfânta maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu