- Saltare, don Dimitrie !
- Să trăieşti, nea Calapoade – se auzi răspunsul cam fără chef al lui Dimitrie.
Fără chef , cum dracu altfel, dacă-i venise întreţinerea pe decembrie zece milioane.
Politicos, aşa cum era cu toţi locatarii, Calapod îi întinse mîna prin ferestruica de la ghişeu, dar Dimitrie se uita în altă parte, unde, de fapt, nu era nimic de văzut.
Ca să nu rămînă ca prostu, cu mîna-ntinsă, şeful de scară puse, în cazul ăsta,
- Da... cam amărît azi, don Dimitrie ! – încercă nea Calapod o reînfiripare a dialogului. Deşi, pentru oricine, era clar că Dimitrie n-avea nici un chef de vorbă.
- Ei, probleme, ca tot omul.
- Ce să-i faci, toţi avem probleme. Pînă ne bagă la doi metri sub pămînt. Acolo, toate problemele sunt gata rezolvate. Şi dacă ai cincizeci de milioane la întreţinere, îţi bagi picioarele! Plătesc alţii. Ha, ha, ha!
Dimitrie băgă de seamă că nea Calapod e pe cale să-nceapă din nou să debiteze filozoficalele lui de căcat, aşa că se hotărî să i-o taie din start.
- Ia mai du-te-n pizda mătii de securist împuţit!
Recomandarea lui Dimitrie sună ca un ordin. De aceea, Calapod, în calitate de fost militar, beneficiar al unei pensii nesimţite, reaacţionă din reflex:
- Am înţeles, să trăiţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu