duminică, februarie 07, 2010

DICTATURA GASTRONOMICĂ

Maestrul bucătar Gh. Vătafu, poeta Simona Lazăr şi scriitorul Bedros Horasangian la Casa Bucur


S-a re-lansat o carte după care-ţi lasă gura apă: Dictatura Gastronomică. E o ediţie îngrijită şi prefaţată de ziarista Simona Lazăr şi cuprinde 1501 de feluri de mîncare povestite de Constantin Bacalbaşa în 1935. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci, dar povestea, nu. "E o carte despre cea mai perfidă dintre dictaturi şi, totuşi, singura care - bine dozată - ne poate induce stări de rafinată plăcere..." - afirmă Simona.

La evenimentul lansării care s-a petrecut la un restaurant select din Bucureşti, a vorbit Bedros Horasangian, rafinat cunoscător al acestui tip de dictatură. Cu aceeaşi ocazie, l-am cunoscut pe fostul bucătar-şef al restaurantului de la Hotel Intercontinental, care ne-a delectat cu amintirile lui despre succesele bucătăriei româneşti la Olimpiadele mondiale de gastronomie, dar şi despre mîncărurile pe care le-a gătit pentru Gheorghiu Dej, Ceauşescu şi pentru alte personalităţi care acum sunt istorie. Dictatura Gastronomică e o carte care nu din bucătării nu trebuie să lipsească, ci, mai degrabă, din biblioteci. Din ea transpare savoarea limbii române de altădată, fără chipsuri, fast-food sau hamburgheri. Scorcodeala cu raci, Miel cu zbîrciogi, Alivenci, Crupuşoare de porumb cu lapte, Pularda Sfînta Alianţă, Mere Mica înţelegere şi încă multe reţete de care nu mulţi au auzit, iar şi mai puţini le-au gustat, se regăsesc în acest volum, o adevărată enciclopedie a gusturilor şi aromelor.

"Nu trăieşte bine decît cine mănîncă rău", îi sfătuia Bacalbaşa pe contemporani. Eu am înţeles din asta că nu trebuie să te abţii de la nimic din ceea ce-ţi face plăcere. Ceea ce-am şi făcut. Am gustat din toate felurile de pe platouri, regalîndu-mă cu delicii indicibile cărora, păcătos cum sunt, nu m-am obosit nici măcar să le reţin denumirile.

2 comentarii:

  1. Hanu Berarilor - locaţia care se numea până mai ieri Casa Bucur - este acum unul dintre cele mai selecte localuri cu Bucureşti şi dintre puţinele care refac nu doar ca interior şi atmosferă, ci şi ca gastronomie perioada interbelică, timpul de glorie al Micului Paris.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, m-am gîndit că se cunoaşte istoria superbului imobil şi n-am vrut să lungesc comentariul...
    Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere