DIMITRIE ŞI MAREA CONFRUNTARE DIN PESEDEU

Numai ce începură clănţăii de la Realitatea să-ntoarcă pe toate părţile marea confruntare din pesedeu, că Dimitrie se urni din fotoliu şi strigă la doamna Catrina: Femeie, ieşi naibii odată din baie că mi-a venit! Cînd îi spunea „femeie”, doamna Catrina ştia că nu-i de glumit, aşa că se ivi repede-n uşa băii, în halatul ei de zanana şi cu un prosop peste moaţe. Pe parcursul dezbaterii de la televizor, doamna Catrina preferase să-şi vadă de-ale ei, adică să facă o baie, să-şi taie unghiile şi să-şi vopsească părul cu o Londa mai roşcată. (Deoarece observase că lui Dimitrie îi cam fugeau ochii după curveta aia de Clara de la trei). Îşi pusese şi nişte moaţe, ca să-şi mai înfoaie părul care se cam rărise. Acum arăta aidoma tovarăşei Ceauşescu.

Dimitrie se strecură pe lîngă ea prefăcîndu-se că n-o observă şi se aşeză pe colac. Medită ce medită şi numai ce-i veni o idee. Întotdeauna, nu se ştie de ce, tocmai în momentul duios al zilei, lui Dimitrie îi venea cîte-o idee. Acum se gîndi că n-ar fi rău să iasă şi el puţin în oraş că prea sedentarizase în ziua cu pricina. Să mai respire ceva aer curat şi să mai vadă şi el lumea.

Zis şi făcut, şi iată-l pe Dimitrie cu mîinile în buzunare şi c-o ţigară şmecheră în colţul gurii, păşind agale spre centrul oraşului. Se înserase şi ningea. La geamul domnişoarei Clara străluceau luminiţe multicolore, semn că bradul de Crăciun încă nu fusese strîns, deşi, de-acu era întîi februarie. Se vede treaba că domnişoara fusese foarte ocupată.

Trotuarele gemeau sub greutatea zăpezii. Oameni înfofoliţi, cu sacoşele în mîini, se duceau spre casele lor pe cărările înguste din zăpadă. Din cînd în cînd, se auzeau înjurăturile şoferilor care.şi disputau prioritatea în intersecţii. Chiar aşa, sub troiene, oraşul îşi vedea de viaţa lui. Da le ninge, frăţică, le ninge ca la balamuc, constată Dimitrie. Dac-o ţine-aşa, mîine nici n-o să mai putem ieşi din case.

Doar platoul hotelului era curat ca-n palmă. Dimitrie tropăi de cîteva ori pe caldarîm ca să-şi scuture pantofii şi apoi privi în jur. Era, totuşi, frumos: vitrinele străluceau la concurenţă cu ghirlandele luminoase atîrnate de stîlpi încă de sfîntul Nicolae. Şi primăria fusese foarte ocupată, pe semne.

În faţa lui Dimitrie, o doamnă rrrromă, în fustă colorată şi cu un cojocel dichisit pe ea, tocmai termina de mîncat o banană. Aruncă în spate coaja şi se şterse delicat de blăniţă.

Mai întîi, pe Dimitrie îl apucă o mare furie. Apoi, îşi zise că nu se face să fie mitocan şi s-o apostrofeze pe femeie, ci, mai bine, să fie spiritual. Să-i arate ce înseamnă un om educat.

- Doamnă, nu vă supăraţi, v-a căzut ceva pe jos – îi zise el, cît putu de blînd.

- Da nişti chizdî di ţîgancî nu ţ-ar place sî linji? – îi răspunse doamna rrrromă, ridicîndu-şi fustele.

În clipa aceea, Dimitrie îşi dădu seama că ideea care-i venise în momentul duios al zilei nu fusese prea bună.