marți, ianuarie 12, 2010

MICHAEL JACKSON - AL TREILEA MILENIU

MTV difuzează chiar acum un memory M.J. Eu ronţăi un baton cu susan, în timp ce Michael îi arată unui voleibalist de două ori mai înalt ca el cum să fie "o parte din el".


L-am văzut live pe Michael Jackson printr-un miracol dumnezeiesc, datorat prietenei şi colegei mele de la Quotidienne de la Cote, ziarista Martine Rochat, pe stadionul din Lausanne, în 1992, cu trei zile înainte de voi, românii care-l aşteptaţi în Bucale. Lausanne este cel mai frumos oraş pe care l-am văzut. Unii spun că Lisabona ar fi şi mai şi, dar încă n-am ajuns acolo, ca să confirm.

Michael a coborît din cer, s-a plantat pe scenă şi a demarat zvîrcolirile. Mi-e-mi plac cuvintele care sună tare. ZVÎRCOLIRE. ZDRUNCINARE. ZBATERE.

Eram pe Pontoise, la cam 50 de metri de cel mai uluitor artist. Cînta şi dansa ca un sfîrşit de lume. De ce-mi curgeau lacrimi, nu pot să vă spun. În faţa mea, leşinau fanele. Cădeau ca spicele secerate şi erau duse cu tărgile de băieţi vînjoşi la ambulanţe. Reveneau clătinîndu-se şi cu lacrimi pe obraji, pe folia de plastic ce acoperea gazonul stadionului, dar nu mai aveau curaj să se strecoare în primele rînduri. Acolo, cred, chiar se putea muri de emoţie. Linia-ntîi e cel mai periculos loc, chiar şi în război, d-apoi la un concert cu Michael Jackson. Unde nu ştii, de fapt, ce te face să te cutremuri: capodopera coregrafiei, luminile, ritmul care te plezneşte cu noutatea tactului, linia melodică inefabilă, de la tandru la terifiant, luminile apocaliptice, sau cele 70 000 de de entităţi care vibrează la semnul Magistrului.

N-am crezut nici o clipă în acuzaţia de pedofilie. Priviţi de aproape faţa genialului negru şi n-o să descoperiţi nici măcar o umbră de perversiune. Ceea ce face e adevărat. Un om care trăieşte din cîntec şi dans nu poate minţi. MJ n-a fost o făcătură de presă. El este o Creaţie.

Fumez şi mă uit la fumul ţigării. Aduce cu Michael Jackson.

Restul e prostie.

Un comentariu: