Neiertătoarea sinceritate a @internetului
Nu sunt aici ca să te Ucid sunt aici ca să-mi
recunoști ridurile au și ele o Vârstă
La care e bine să plângi să elimini Toxinele criminale
nu să mă picteze maestrul Horia în postură de martir
cu mărețele mele @vase capilare cârpite cu stenturi de plastic
prin care se scurge greața de a mă fi născut om
scriu această carte pentru cineva
nu despre CEVA
pentru că iubirile mele nu sunt ceva oarecare
ci blesteme de acoperit urmele nostalgiei
chiar sunt foarte atent cum călătorești fără de emoji
prin cartea cu poeme bizare
la lumina unui led fabricat în lumea de dincolo
cu momentele tale de wow și la viteza cu care apari
sub formă de hologramă erotică în visul
de la trei dimineața
Nimeni nu știe că în fiecare noapte
Înainte să-ți cutreier geografia pe www
scornesc
Din nimicul înconjurător un tatuaj cu
sufletul meu îmbrăcat în haina urâtului
ca un semn de adio venit din viitor
găsit și citit pe ascuns de
un amant curios
lângă Ghena de la capătul lumii
Fii atentă cum se aliniază cuvintele mele NEînțelese ca
Un pluton decimat la parada de după război
Și cât de adorabili sunt muritorii care mă saLUTă
fluturând în vânt stindardul de oprit sângele
din @inima mea
pe catargul singuratic din calea romanului
deasupra inimii tale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu