n-am să port niciodată pijamaua asta
cadou de la tine pe Whatsapp cu urme de epidermă
în șoaptă de garsoniera închiriată la etajul nouă
unde ne desfăceam sângele în arta amorului
fără respirație fără speranță învăpăiați
de oftaturi
credeam că-i un joc romantic despre uitare
și nu m-am grăbit să desfac pachetul
doar am îngenuncheat în fața
butonului de alarmă ca o aplicație preinstalată
cu limba l-am apăsat deși știam că planeta va exploda
se va așterne iarna polară dar tăcerea
ne va găsi îmbrățișați ca două animale cosmice
așa vedeam ziua de mâine
la aniversarea aceea cu gust de migdale amare
poate te înduri să vii să-mi spui că e altă noapte fatală
să mă dai cu odicolon
să-mi tai unghiile
dar să nu mă pui
să recit despre pijamaua asta cu inserții liricoide
din viața cealaltă
poate-mi faci cadou altădată o pijama
cu amprentele tale pe guler să-mi umilești inspirația
într-un nou sindrom stockholm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu