TROMPETA DE ARGINT

 

planeta noastră se aliniază fără avertisment

acolo unde e locul Iluziei

scăpată din năvodul globalizării

și nu cerem mai Nimic

doar îngenunchem să nu ne deporteze Dumnezeu în

patria aceea fără noroc unde albul e negru și binele catastrofă

unde se știe că viața poetului reîncepe după Ultimul drum

când va suna Trompeta de argint ca o muză abandonată

cu sânii lăsați și muguri de celulită

rostind trist replicile din sentința de condamnare

la Nemurire

 

sacrificați versurile leșinate

debitate cu aplomb de poeți frustrați pescuite

cu năvodul subtextului

nu Vițelul cel gras

băieți hai să fim

cordonul ombilical Deznodat din atitudinea potrivită

care sufocă ideea morții

mai tare decât filmul cu regele comediei de pe netflix

ar fi spectaculos vom fi Măreți în Epopeea nimicului

dar să nu ne fie teamă 

 

oare Avem sorți de izbândă

 

puneți șampania la rece aduceți trabucurile

de contrabandă rugați-l pe domnul Knopfler Mark

să cânte la marginea scenei să ni se rotunjească

inimile Aseptice ca Portocalele de contrabandă

rostogolindu-se pe valea Plângerii

 

să i se facă milă de noi și să ne ierte Tristețea și Furia

regele Comediei care ne împinge în sus

să strigăm îmbujorați plini de Pasiune

Gaudeamus cives

(o referință subtilă la produsul Nimicului

în căutarea locului în care suntem)

 

și vom vedea după miezul Nopții cum arată planeta