luni, mai 06, 2024

orașul meu plin de Talente

 


 

Avertisment:

Acesta nu este o poezie și nici poem. Nu știu ce este.

 

crește talentul puternic în toate plantele 

și animalele de casă

pe copaci sub Acoperișuri în prototozoare

în manichiuriste mecanici auto sau doctori

mulțime de Poeți gunoieri muzicanți ori simpli șomeri

chiar dacă n-au bicicletă sau poartă ochelari

pe centru pot oricând Defila

cu capodoperele lor nenăscute

în numele Opiniei publice

 

practic toți locuitorii din acest oraș

mustesc de talent

în definitiv urlă Talentul în ei

cum urlă apa în turbina vechii Hidrocentrale

la rândul ei extrem de virtuoasă încă din proiect

căci

din fericire avem un oraș dotat și cu Arhitecți de mare talent

 

dar să vedeți ploile din acest oraș cât de artistic

mângâie zidurile talentatelor noastre Bănci

fruntașe pe dividende Coregrafice

și ați putea admira și staminele florilor de cais împrăștiind peste tot

molecule încărcate cu Aptitudini Creative

hulpav aspirate de talentații noștri Oameni politici

 

copiii făcuți din amor Total învață la școala totală

alfabetul inventat pentru necunoscuți înzestrați

cu Talent în formare

pentru că soarele apune mereu Total

în parcările din spatele lor protejat de talent

 

aș putea jura că în Orașul în care trăiesc

nu există oameni mediocri și dacă veți întâlni Vreodată

Doamne ferește vreun prost pur și simplu

Rețineți că și proștii sunt de foarte multe ori geniali

 

oricine are domiciliul Aici e capabil să formuleze

ceva interesant memorabil

de arătat pentru o viață nouă  în ambuteiaje

ceva ce sparge inflația

rata Mortalității prin sinucidere

ecoul Romantic al unei foste iubiri ca

exemplu de Adaptare la mediu pentru

ființele vii din alte mii de orașe anonime

care doar reproduc A night at the opera imitând

omida păroasă cu cravată de pionier

care se transformă în Fluture sub acoperire

fără să se dea de trei ori peste cap

potrivit cu Epoca

 

concitadinii mei se mândresc în Sinele lor

la bărbierit în oglinda de baie

genii tăcute ca niște melci fără coarde Vocale

fiecare în cochilia lui de no name

la momentul duios al Zilei

deși toți ar vrea să se vadă în ascensiune

să li se recunoască Talentul de învingător

să dăruiască iubitelor inelul cu Diamant de logodnă

mulțumind pentru aplauze

dar nu știu să vorbească la Microfoane n-au curaj să spargă

Retrovizoarea Roșie de pe poRtiera stângă a cochiliei

 

Norocul acestui oraș e că

odată la patru ani coboară îngerul din Cer

(am să-l numesc Galileo parcă dumnezeu l-a trimis)

sfărâmă Cochilia unuia la întâmplare

îl prinde de aripa lui Nevăzută

îi scrie talentat numele pe Prima Pagină

cu litere fosforescente și Mari

aruncându-l printre stele spre satisfacția

publicului Plătitor

 

și-l uită Acolo

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu