Te descompun și acum în piese mici, în Trigliceride,
în piulițe minuscule de colesterol,
în Furtunuri prin care mișcă
viermișori vii cu Hematii de mercur,
(asociate cu planeta roșie vecina noastră dragă de
galaxie dar mai aproape de soare)
te desfac moleculă cu moleculă să-nțeleg cum ești alcătuită
din molecule de înger și drac,
deghizat în patron de service cu mecanici fără Afecțiune,
fără habar de iubire și alte Fleacuri umane
cu profit la reduceri,
Unde vin modele de Vultur la reparat.
Dacă par fericit, mai fă un pas spre mine.
Nu sunt decât o pânză din țesuturi vii care-și pune masca
în căutarea unui loc bun unde, poate,
șuruburi inoxidabile imită surâsul giocondei
să-și răspândească celulele obosite printre flori,
după inspecția tehnică periodică
Îți amintesc că încă mi-e frig în salopeta
de Mecanic calificat de metafore
ca și cum marea ar fi mult mai frumoasă decât uscatul,
câmpul cu maci mai înalt decât Muntele iubirii mele
peste dragostea ta.
Amândouă
născute din Disperare ca o moarte suavă
când cauți în bibliotecă o carte care Nu s-a scris.
...Nu mai știu dacă urmează bocet sau Hohot de râs,
dar eu am prezis Singurătatea ce urmează
după ce-o să-ți crească o umbră nouă cu Aripi color.
Nici doi bani nu mai face legitimația de iubit
fără Nădejde
cu orice trusă de chei nemțească și salopetă
fabricată în china aș fi dotat
poate în asta constă frumusețea vieții mele:
să-ți demontez cotloanele în care ascunzi Divinitatea
cu motive provocatoare de crime florale,
în timp ce meșteresc în așteptarea rezultatului
un Manual de Descompunere a Trupului
în piese mici de drăgălașă silfidă
cu papile sensibile la sângele dulce
va fi săpat în Piatră și universul se va cutremura
deși va dura mii de ani,
dacă reușesc să pun toate miracolele tale la loc.
Ce zici de povestea asta ?
Poate va scrie cineva cândva
Cronica capodoperei care ești...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu