equalizer

 

Nu știu de ce mi-a plăcut Equalizer

Pe vremuri când repetitio Mater studiorum era

Poate că-mi sugera că sunt egal 

cu tovarășul ceaușescu

Cu baștanii de la comitetul județean de Partid

Care puteau să-ți dea o aprobare pentru

un teve color sau o Dacie

Sau măcar pentru un un Salam cu Soia ori un

pachet de unt să-l Hrănesti pe dragoșul tău

pe bani să fii egal cu alți comuniști

Cu permise roșii de supraviețuire Târâș

 

De fapt ecolaizăr era un dispozitiv mecanic

Pus pe un magnetofon cu bandă în buclă

Capabil să reproducă un Sunet

cu efect de Ecou care prelungea

minciuna sistemică până la Stingere

 

Tehnologia evoluției îți permite acum

Cu un simplu download în calitate de Om Bătrân

Accesul la simțirea umană

 

Cu aplicația de Equalizer poți customiza

O simplă petală să-ți lungești viața cât vrei

și-ți faci suferința perpetuă

până te Plictisești

ROBOTUL ULTIMA SPERANȚĂ A OMENIRII

Până când copilul meu va fi mai deștept decât mine

Pleacă trenul

Până când poemele mele vor pătrunde mai adânc în cosmos decât mine

Pleacă trenul

Până când mașina mea va fi mai ieftină decât mine

Pleacă trenul

Până când se  va prăbuși casa mea sub greutatea cărților

Pe care nu le-am citit

Pleacă trenul

dar

cine sunt eu să

mă înverșunez să oblig istoria să acorde

medalii explozibile gonacilor vestitori de pradă ușoară

de vrăbii și viermi și celule moarte

cu sirenele lor de avertisment deghizate în

eroi de meserie ai momentului

oi fi și eu vreun erou și nu știu

 

nu dragostea mea

sunt Om ca toți ceilalți

dar nici tu nu poți fi ca mine

 

Fato ție îți spun șoptit pe bune mă simt amenințat de

Otrăvitoarea albină carpatină care mă momește cu diplome

Cu litere indescifrabile din aur

Dar nu mă las dus

în adevăratul sens al cuvântului nu sunt decât

Un gooool ivit din timpul diez

 

 care nu ar trebui să existe în modelul standard

 

Al eroilor neamului din acest univers

Expus pe ecranul cu trenuri întârziate

 

 Mă hrănesc la micul dejun cu aerul limpede al cerului

cu privirile uimite ale celor care au timp să-mi citească

gândul criminal de plecare la prânz când doresc

să stârpesc dorința

Nu-mi schimb obiceiurile savurez sânge de viperă

așa că vino la mine iubito la micul dejun 

spun în

mintea bătrână și aștept seara când senzorul meu olfactiv

mă anunță cu scuze that's

life

și apelatul vorbește cu altcineva

minunat  draga mea

 

Marele tău noroc e că ești simpatică

dacă vreodată vei mai trece pe aici îți voi strivi până la dispariție

acele buze subțiri care mă iubeau în zădărnicie

 

Nu ezita să privești în sus admirând

Cum flutură pe catargul meu erectil  drapele de corsari nemiloși

Cu Atriul și Ventriculul la Vedere

ca niște necunoscuți celebri în vidul cosmic la modul romantic

ASTA e obișnuita călătorie cu întrebări către cer zi de zi

fără să râd sau să fiu trist că trenul în care respir  la micul dejun

e Obligat să oprească la barieră

respectând constituția