Să nu lăsăm realitatea să distrugă o metaforă reuşită!

 Considerându-mă "adoptat de divinitate", Magda Lungu îmi provoacă emoţii existenţiale, încondeindu-mă într-un prea frumos şi flatant portret, publicat în revista literară  eCreator din Baia Mare. Mulţumind, promit s-o ţin minte.
https://www.ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=7791%3Aochiul-fara-pleoape-al-poetul-adoptat-de-divinitate-val-manescu&catid=12%3Acritica-literara&Itemid=115

 

”Ochiul fără pleoape” al poetului adoptat de divinitate, Val Mănescu

Există printre noi scriitori care nu-și aleg ca meserie, scrisul, ci scrisul îi alege, oferindu-le sute de cuvinte cu tot atâtea înțelesuri, iar poetul adoptat de divinitate este unul dintre acești privilegiați ai sorții. Val Mănescu publică rar poezie. Prea rar. Adună în el toată rătăcirea bezmetică a unei lumi încărcată de suferințe, boli, nevoi și deziluzii, o lasă la fermetat și când explodează, scrie. Despre tot. Nimic nu-i scapă. Amuzat, fin și profund, provoacă viața la o ruleta rusească. Singurul lui glonț: cuvântul. ”Orașul soarbe spirtul planetei pe repede-nainte/ fără să știm că aromele lui îmbietoare/ ne atrag înspre peștera unde/ fără lanterna iluziei/ lesne te poți rătăci pentru o sută de ani/ prin subsolul betonat/ al teatrului municipal tencuit cu iluzii// în estul Europei regnul uman se droghează/ cu mirosul de mămăligă/ pe când asfințitul se prăbușește imperial/ peste oraș/ trăgând după el trenul nopții fără sfârșit.”

    Cult, spontan și nonconformist doar cât să nu-și știrbească eleganța pe care și-a autoimpus-o, Val Mănescu strecoară cuvintele prin gaura cheii, le prinde dincolo de adevăr și le transformă în realitate.
O realitate în care clopotele nopții bat în ritmul unor iubiri fermecătoare și fanteziste ale unei lumi pe care vrea s-o curețe până când o va face mai bună. ”Altădată pe când sufletul era singura monedă/ de schimb/ eu te iubeam cu subînțeles printre gene/ murind puțin/ sufocat de acidul grămezii de hormoni nucleari/ dar vremurile uceniciei au trecut/ lupul a mușcat noaptea din lup/ sfâșiindu-se// Ți-amintești cămașa cu manșete existențiale/ din care-ai tăiat fâșii și-ai împletit frânghie/ de legat jurăminte sălbatice/ când tălpile tale foșneau pe mochetă/ în frumusețea aceea de haos/ cu nimic mai prejos decât epoca post-adevăr”.
   
Rătăcit în orașul cu ore ce se-amestecă cu haosul unui prezent în care libertatea este doar o iluzie, poetul oferă diamante, pretinzând că-s pietricele. Asumat și perfecționist, stăpânind firescul maeștilor scrisului și toate înțelesurile cuvintelor, Val Mănescu, elevat, demn și galant, nu cântă serenade asurzitoare pe sub balcoane, ci șoptește discret la urechi ce vor să audă. Iar poezia este aidoma lui.

Despre autor:
    Născut în Comănești (1953), Valentin Mănescu, Val sau Varanus, a venit  în Bacău în 1978 și la finele anului 1969, a debutat cu poezie în revista ”Ateneu”. Primul volumul de versuri ”Delict de memorie” l-a publicat la editura Plumb (1993), după care au urmat volumele ”O zi dinaintea sfârșitului lumii” (versuri, ed. Aula, 2003), ”Efectul Placebo” (versuri, ed. Babel, 2013), ”Dimitrie rupe tăcerea” (proză, ed. Tracus Arte, 2015) și, cel mai nou volum,  ”Ochiul fără pleoape” (poezie, ed. Junimea. 2018).
Prezență constantă în presa băcăuană și printre oamenii de cultură, acolo unde îi este locul, mereu în mișcare, debordând de vitalitate și de bună dispoziție, cu toate cuvintele la el și cu poezia în buzunarul de la piept, Val Mănescu a făcut regie, a jucat și ca actor (”Tache, Ianche și Cadâr”, ”Acești îngeri triști”, ”Goana după fluturi” ș.a.), a organizat primul festival de muzică rock (1984), a fost redactor și redactor șef, editor de producție (ziare, reviste și televiziune) și colaborator pentru ziarele “Deșteptarea”, “Ziarul de Bacău”, “Ziua”, “Monitorul de Bacău” și revistele “Ateneu”, “Viața Băcăuană”, “Vatra”, “Vitraliu” și “Tribuna”. Tot el a reprezentat România la Congresul Internațional "Casa d’Europa" (aprilie 1990 - Bari, Italia) și-a fost membru fondator al Asociației "Espoir Roumanie" (Yens – Elveția). Din 2003 este inspector Relații Publice la Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (București) și editor coordinator al revistei “Info Creditam”.
Cu chip de june boem, voce de lider și cu talente multiple, Val Mănescu a bătut palma cu provocări de tot felul, iar rezultate s-au văzut: peste 50 de premii, trofee și diplome pentru realizarea unor spectacole de teatru, folclor, muzică și poezie la competițiile artistice organizate în țară și străinătate. Și, mai mult decât atât: pe strada Mioriței din orașul ce-i datorează atât de multe, cineva a scris, pe perete, o strofă care-i aparține. Versurile au făcut parte dintr-un spectacol, dar n-au fost publicate niciodată. Ce omagiu mai sublim poate fi adus unui poet?

Magda Lungu