Uneori pălăvrăgeam fără rost
Că tu eşti Mai sânge decât sânge
Şi mai poezie şi mai poveste
Mai minciună
Decât se poate visa
Uneori părăseam ringul cu faţa în jos
Mă duceau pe targă sau în scaunul cu rotile
Cu maxilarul spart
neoanele defilau pe tavan
băga-mi-aş cât o iubesc şi brancardierii înpingeau
trupul învins pe culuoar
Cum paştele mă-sii n-am văzut pumnul care venea
Pe repede-nainte
Să-mi sfărâme arcada
Le spuneam să dea muzica tare în ambulanţă
să nu-mi aud oasele rupte cum se ciocnesc
Globulele albe de cele roşii spărgându-se
maxilarul dizolvându-se în sânge
Ca-ntr-o iubire eternă
Fără să mai apuc să-ţi strig că mi-e dor
Şi Să-ţi strig că mi-e dor
Nu-s cuvinte e numai cenuşă
Respir şi eu cât voi mai putea
Mai sânge decât sânge sunt
şi ai fost
Mai poezie şi mai răstălmăcire
Mai minciună
Decât aş putea eu visa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu