marți, martie 12, 2019

NOAPTEA CÂND AI VOIE SĂ UIŢI


Am rostit câteva cuvinte
În apărarea noastră
Înainte să fim acuzaţi de încălcarea
zonei de fraudă
Se făcuse nepermis de târziu
Şi totuşi aveam o companie decentă în iad
O femeie care nu voia nimic
Şi nu mă-ntreba dacă mă reîntorc
Eram însă din carne şi mândru că oasele mele
Vor fi la fel de tari peste o mie de ani
Am adăugat că banii vin şi se duc
Şi iubirile vin şi se duc
Ireversibil

În timp ce rosteam aceste cuvinte
în apărarea noastră
Sinapsele ni se rupeau în oglinda
De ambele sexe
Şi vieţile noastre o luau razna
Printre riduri

Apoi a venit noaptea aceea
când e voie să uiţi
Cele cinsprezece minute de rătăcire
Cu suspendare

Un comentariu:

  1. Un motiv in plus sa te pretuiesc peste poate, dragu' mosulu' Val!
    Poet nascut iara nu facut, sa ma ierti de asa giudecata, prieten bun...

    RăspundețiȘtergere