Se apropie iar acele zile fatale de sfârşit de an
Când te simţi pasager clandestin în trenul de mare viteză
ce merge spre noapte Deşi ai bilet
un nod prevestitor de cancer îţi creşte peste laringe
Ca o conopidă obraznică ce-ţi blochează povestea
În care lumea colorată a lui peter breugel
Pare extrem de reală
Nu se mai vede prin geam nimic din plutirea fustelor de mătase
Pe deasupra trotoarelor
Urmele tocurilor s-au pierdut în noroi
Iar vaporoasele plete sunt amintiri albe
Vin ambulanţe cu valize de stenturi şi pleacă la alţi pacienţi
Suferind de întuneric
Un infarct vagabondează în jurul umbrei tale
dar nu-i decât aburul unei lacrimi
Ce se prelinge din anii în care ţi-ai zdrelit buricele degetelor
Pe tastele ruginitei olympia - nemţoaica lucioasă cu diactritice false
Într-o iubire de tinereţe încremenită-n proiect
Vin sărbătorile condamnate la iarnă
Păzea
Nu poţi sări peste bucuria boantă din vârful bradului
Nu poţi scăpa de balele jalnice ale celor dragi vorba vine
Nu poţi scăpa de salvele prietenilor de mucava
Care-ţi urează ani buni fericiţi
Aflându-se în aceeaşi situaţie de inconştienţă
Şi va fi frig peste tot
încă un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu