Eşti destul de puternic de cineva
Ai lăsat urme
Ca să meriţi? - a fost întrebat la sfârşit
El a privit întunericul ce se-ntindea înainte
Părea că aşteaptă un tramvai care-ntârzie
Nu vreau să sune a laudă
A şoptit plecând ruşinat privirea
Dar cred că sunt destul de puternic destul de cineva
Am făcut scamatorii la circul lumii
Şi salturi la trapez fără plasă de siguranţă
Poporul de plastilină m-a aplaudat îndelung
Deşi biletul costa o avere
Legat la ochi am traversat pe sârmă prăpastii
în drumul meu primejdios spre niciunde
Am ucis pasări care nu mai puteau să zboare
Şi iar am fost răsplătit cu aplauze
Am bătut cuie cu pumnul şi-am săpat fântâni în deşert
Pentru dragul meu popor de plastilină
ştiu să cânt la pian şi acum rapsodia albastră
Deşi am tras cu dinţii un camion încărcat cu versurile mele
Necitite de nimeni
Cine mai poate face cascadoriile astea
Pentru că eram cineva puternic şi lăsam urme
Mulţi au sărit să mă strângă de gât
Dar eu am băut votcă din sticlă cu înghiţituri mici
Am câştigat factor x ghicind gânduri
de dragoste şi spravieţuire
Am rupt lanţuri de bronz cu pectoralii
Şi am fost bogat de mine În timp ce gelsomine mă părăseau
Ca pe-o structură umană uzată
Ca să trăiesc făceam clătite cu rododendron şi trufe de ciocolată
pe inima mea din care ţâşnesc microunde
Şi le-mpărţeam pe nimic Celor gata să mă strângă de gât
Cu mâinile goale am reparat cândva un motor de flaşnetă
Fără să-mi spună cineva cum să fac
Cu el intram în viteză în curbe periculoase
În Depresii Uitări Reîntoarceri
Am sudat fără mască iubire după iubire
o femeie a trăit o mie de ani după ce-am sărutat-o
Murind la fel de tânără şi la fel de departe
Cine mai poate face cascadoriile astea
Într-o noapte m-am plimbat numai de-al naibii
chiar pe strada caişilor
Şi nu mai era nimeni să mă sugrume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu