duminică, aprilie 22, 2018

Cu Bacovia la festivalul oraşului


Eu la volan
ascultând nimicul.
Miraculos pariu. 
Deodată pocnesc sub aripe
suspine de calcar rămase din iarnă
şi timpul este mai rar. 

Pasiuni politice
imaginează drept floricele de mestecat
pietrele compromise
şi le vând poporului 
rotisate gata
să-şi câştige gratuit viitorul visat. 

Forţa vine cu tine 
strigă ei în microfoanele nichelate.
Dar vezi clar în oglindă că nici tu
nu eşti investiţia ideală pentru mâinele cel bun
ci doar o ameobă amputată  fară finanţare
pictată drept înger vesel
planând ambiguu către un viitor parşiv
la dreapta tatălui
cu mesaj violet spre negru pe aripe.

Titlu:
Un apus definitiv care te iubeşte mai mult
omule şi te aşteaptă răbdător
bietul de tine. 
Dar cine eşti tu tristule ca să fii.

În parc au concert cohorte de ciori hotărâte.
La teatru 
drame şi comedii străine care-ţi seamănă.
Xanax şi algocalmin expirat. Chopin şi Cehov
dragii de ei.

Intru într-un sens giratoriu nebun
care se învârte fără sens în jurul fostelor iubiri totuşi
durerea nu încetează.
Scormoneşte asfaltul şi se insinuează
sub drumul zilnic spre festival. 
E primăvară de gheaţă şi e festival în Bacău
cine să bage de seamă când

la festival 
din iluzie se distilează speranţa.