miercuri, aprilie 18, 2018

Bacău Fest Monodrame - ziua a treia


MARŢI, 17 aprilie 2018
16.30 –Sala Petru Valter: Concurs – Alexandra Cheroiu – Psihoză 4.48 A.M., după Sarah Kane, regia Cristian Grosu, proiect independent, Cluj
Un schizofrenic text clasic, pus în scenă de tot felul de regizori cu probleme la bibilică (spun asta cu o uriaşă invidie!) care dau de câte o fătucă dornică de afirmare de care abuzează. Doar că, la Bacău Fest Monodrame, nu contează prea mult regizorul, ci interpretul şi ce face el acolo. Carevasăzică, o fiinţă umană de sex feminin, cu un trup departe de optimul 90 60 90, dar cu reale capacităţi interpretative (voce, atitudine, energie emotivă) demonstrează cum, sub bagheta unui regizor afectat de patima celebrităţii cu orice chip, e capabilă să schingiuiască urechile, timpanele şi minţile spectatorilor. Un recital şocant, obositor, paranoic, redundant, dominat de un erotism deseori vulgar, în care clujanca urlă, stă în cap, îşi arată pubisul, se cacă, vomită, recită, simulează sinuciderea, - totul de un realism bulversant care frizează bunul gust şi, deopotrivă bunul simţ.  
Într-un delir chinuit, cu susţinearea unui arsenal tehnic de invidiat (proiecţii video, stroboscoape, o coloană sonoră dominată de frecvenţe grave în ritmuri schizoide şi la nivel sonor insuportabil), Alexandra Cheroiu a delirat psihedelic, afectat şi cabotin, frazând anormal, într-un frivol şi chinuitor experiment contra naturii, departe de a avea vreo tangenţă cu estetica teatrală. Exemplar pentru impecabila ilustrare a comportamentului unui bolnav psihic cu grave tulburări de personalitate, din recitalul “Psihoză” se reţine un adevăr: “În vremuri greşite, nu există greşeală!” (!!!)  
    
Ora 18.00 – Sala Petru Valter: Concurs – Sebastian Lupu – Groparul, după Mihaela Mihai, un spectacol de Sebastian Lupu, Teatrul Art Emotion, Oradea
Un text cuminte şi previzibil, în tonalitatea unei tragicomedii contemporane, sub imperiul râsu-plânsului românesc. Bref, un fost inginer îşi găseşte libertatea sufletească în simplitatea muncii de gropar. Tot construind “locuinţe” pentru lumea cealaltă, săpătorul de gropi îşi clamează, fără lamentaţii şi regrete, singurătatea şi frustrările omului care nu şi-a găsit locul în societatea căreia îi era destinat. Într-un ritm susţinut, orădeanul destăinuieşte firesc şi cât se poate de natural morţilor din cimitir întâmplări din propria viaţă şi bârfe ale satului. Dotat cu autentice calităţi de povestitor, actorul Sebastian Lupu cucereşte repede atenţia şi simpatia publicului într-un monolog lipsit de mişcări dramatice de substanţă, dar cu motive serioase de meditaţie asupra existenţei umane.  

20.30 – Sala Mare: Marius Manole și Șerban Pavlu în Demnitate, text și regie Ignasi Vidal, Teatrul Avangardia, București
Sală dând pe-afară de mulţimea spectatorilor avizi să-i vadă pe ce doi monştri sacri a actoriei româneşti, într-un spectacol cu subiect politic calchiat parcă după modelul democraţiei noastre, pe care o credeam unică.
Demnitate este o analiză şfichiuitoare a profilului moral de politician din toate vremurile. Deşi, după numele personajelor, presupunem că acţiunea se întâmplă într-o ţară în care se vorbeşte limba spaniolă, metehnele celor ce conduc popoare, neschimbate decând în antichitate s-a inventat democraţia, sunt tulburător de valabile şi pentru societatea românească de azi. Cei doi actori ilustrează cu vigoarea incontestabilă a talentului jocurile de culise, dominate de ambiţii, trădări, corupţie şi interese din interiorul partidelor.      
Din păcate, o mare parte a replicilor lui Marius Manole a fost greu, dacă nu imposibil de auzit. În intenţia de a accentua calmul imperturbabil al personajului său, actorul a optat, de cele mai multe ori, la rostirea exagerat de şoptită a textului, ceea ce a diminuat capacitatea de receptare a nuanţelor dar, finalmente, nu şi plăcerea publicului de a asista la evoluţia celor două vedete pe scena Bacău Fest Monodrame.