Invincibilul

Pe copaci doboriţi, pe cearşafuri,

pe coji de seminţe,

zîmbeşte şi trece. Pare nepăsător,

dar dacă ar trebui să-şi arate alonja,

dacă ar scoate cangea ,

glonţul de argint,

toate armele lui ascunse în inimă,

nici un taifun nu l-ar clinti.

 Nimeni

nu îndrăzneşte să-i spună

iubita ta e o tîrfă, pentru că toţi îl respectă.

Se ştie la revoluţie cum zîmbea

şi trecea  printre gloanţe. Cum învîrtea

 pe deget cheile dulapului cu dosare.

Cum aştepta teroriştii cu pieptul deschis.

S-a scris despre asta. 

Şi despre cum  chema el

 poeţii să schimbe lumea s-a scris. 

El, eroul,

încă mai crede că nu poate fi

îngenuncheat

şi ucis

cîtă vreme mai poate iubi.

(Din volumul " O zi dinaintea sfârşitului lumii")