joi, mai 10, 2012

BILBAO, TU MAI LIPSEAI

Ca să-mi mai confirme încă odată prejudecata că habar n-am să cîştig, iaca, Bilbao a luat-o urît de tot pe cocoaşă. Consider fotbalul un sport destul de mişto, dar nu mă uit la meciuri şi evit ştirile cu fotbalişti. Sunt invidios că-şi pot cîştiga bine existenţa cu picioarele, în timp ce alţii, cu mintea, o tîrîie de azi pe mîine. În general, ştiu despre ei, despre fanii lor şi despre finanţatorii de cluburi că-s nişte cocălari fără bun simţ, care urlă, se bat şi nu le pasă că deranjează pe alţii. De exemplu, pe mine.
Pînă ieri-alaltăieri, habar n-aveam cine-s ăia care-şi vor disputa nuşce cupă pe noul stadion din Bucale. Apoi, am văzut niscai spanioli chefuind în Centrul Vechi. Ştiristele s-au tot întrecut între ele să ne informeze că ce mişto-s ibericii, ce bine ştiu să bea ei şi ce le mai plac gagicile noastre şi tot de la ele, vrînd nevrînd, am aflat că joacă două echipe cu aproape acelaşi nume. Una Atletico de Madrid şi una Athletic, din Bilbao, capitala celor mai afurisiţi revoluţionari de mai există-n Europa. Păi, bat războinicii ăştia, nu se poate să nu bată, că doar luptă pentru independenţă. Sau autonomie, ce-o fi.
Şi, foarte sigur că cîştig, pun pariu cu mine că bascii iau cupa. Mă iau cu treburi, trece ziua, se face seară şi-mi aduc aminte de pariu. 
Hai, zic, să văd şi eu ce se-ntîmplă pe stadion, să mă conectez la realitate, că doar n-oi trăi în pădure, aşa atemporal. Şi deschid tembelizorul, pe la zece. Era deja unu la zero pentru madrileni.


Pîn-la urmă, s-a făcut de trei şi bascii au părăsit terenul smiorcăindu-se.
Asta îmi dă mult de gîndit. Dacă pierd şi pariurile cu mine însumi, nu-i a bună.