Chitaristul improvizează chelia
Cel cu vioara are nasul mare
La pian e unul cu pielea maronie
Saxofonistul are unghii galbene de tutun
SolistUL pare o adiere spulberată
În tristețea liniei melodice stă ascuns un adevăr
Ca un final de cursă armonică
aidoma ultimei mișcări de baghetă
La asfințitul unui poem frânt cu păsări care zboară cu capul în jos
Vibrând în aplauzele distinsei mulțimi cu nasuri borcănate
Unghii galbene și adieri spulberate
Fără partitură pentru simfonia cu libretul despre cât ne-am iubit
Învățam să jelim abandonul petrecerii noastre. Era doar o chestiune de timp până când pe nisip avea să rămână doar umbra a două ființe străine de trupurile lor rătăcite în sensuri giratorii cu forme de inimă. Eram acolo pentru a lupta fără farduri, fără veșminte, fără rușine, să nu ratăm lecția de sex și magie
Mâna mea ți-a atins copia fierbinte a tălpii
Și s-a făcut mai grea cu 21 de grame
Mai grea cu 21 de grame o literă
aproape de miezul pământului nu era internet se auzea
doar urlet de lup
și sfinții luau foc de la globulele noastre miscibile
am deprins atunci mersul prin țărână
și
m-am târât toată săptămâna stelară pe urma Amprentei
să-i schimb centrul de greutate spre cer
dar litera ta până la urmă tot a trecut
TÂRZIU abia azi
Am numit-o evora
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu