Tristețea e o rulotă cu două uși
Pe una se intră pe cealaltă se iese
Deseori e invers ca o stare de fapt
Poate ar fi mai potrivit s-o numim domnișoara T
Ar fi mai sintetic și mai succint
Simt că sunteți de acord s-o numim domnișoara T
Mai ales că trupul ei e pur și simplu o negociere
cu prețul în aur pentru decolteul dintre sâni
coapsele ei cât bulevardul republicii dar mai delicate
miros de departe a zeamă de scorpie care-mi vânează neuronii
mi-i izbesc de cutia craniană îmi fac praf sinapsele
în bălțile duioase de pe trotuar
Domnișoara T Aruncă petale otrăvite în limfa mea dulce
dulce ca mierea
Ca glonțul patriei
Dar nu mă las plictisit de curcubeul ei post modernist
Imprimat cu ia-mă cu tine și fugi
Apărut după furtuna cu fulgere în formă de liră
Durere adiacentă neglijabilă
Desenez un zâmbet profesional de amant părăsit
Să ascund pierderea
Care n-are de-a face cu drenajul limfatic dimpotrivă
Aduce cu un model de poem de nimeni știut
Scris pe când munții se băteau în capete
și pierdeam unul după altul trenurile
Triste Spre alte orașe
încă mă mai așteptă veșnicia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu