E ORA 3 06 ȘI TOT MĂ GÂNDESC LA EA

 

 

dacă nu scriu asta nu va ști nimeni

că am vrut să uit

cum te căutam prin tramvaie ecologice

 prin magazine cu preț redus pe google

pe la târguri de ruși cu mărfuri contrafăcute

pe ecrane hd prin provincii neștiute de nimeni

auzit-ai auzit big up

auzit-ai auzit zborul de rândunele

și

cu chipul dragei mele care nu se putea

 

umblam nebun printre cioburi de lentile

în căutarea trupului tău nevrotic

dispărut în deșertul ultimei nopți

când m-ai iubit

să te pun cap de afiș la un spectacol de-al meu

cu păsări călătoare

de altădată

 

bate vântule literele numelui ei

du-le cât poți de departe

de inima mea bătrână lume lume și iar lume

auzit-ai auzit

auzit-ai auzit big up

 

inima mea la ofertă  inima ta la ofertă

apariții misterioase

la expoziția comunitară de

motoare cu scânteie în numai doi timpi

să te uit dracului cu pomeții tăi cu tot

lele lele lele lele

Asaltul Domnișoarei T

 

Tristețea e o rulotă cu două uși

Pe una se intră pe cealaltă se iese

Deseori e invers ca o stare de fapt

Poate ar fi mai potrivit s-o numim domnișoara T

Ar fi mai sintetic și mai succint

Simt că sunteți de acord s-o numim domnișoara T

Mai ales că trupul ei e pur și simplu o negociere

cu prețul în aur pentru decolteul dintre sâni

coapsele ei cât bulevardul republicii dar mai delicate

miros de departe a zeamă de scorpie care-mi vânează neuronii

mi-i izbesc de cutia craniană îmi fac praf sinapsele

în bălțile duioase de pe trotuar

 

Domnișoara T Aruncă petale otrăvite în limfa mea dulce

dulce ca mierea

Ca glonțul patriei

Dar nu mă las plictisit de curcubeul ei post modernist

Imprimat cu ia-mă cu tine și fugi

Apărut după furtuna cu fulgere în formă de liră

Durere adiacentă neglijabilă

 

Desenez un zâmbet profesional de amant părăsit

Să ascund pierderea

Care n-are de-a face cu drenajul limfatic dimpotrivă

Aduce cu un model de poem de nimeni știut

Scris pe când munții se băteau în capete

și pierdeam unul după altul trenurile

Triste Spre alte orașe

 

încă mă mai așteptă veșnicia

REPERTORIU DIVIN CU 200 DE EURO BILETUL

Chitaristul improvizează chelia   

Cel cu vioara are nasul mare

La pian e unul cu pielea maronie

Saxofonistul are unghii galbene de tutun

SolistUL pare o adiere spulberată

 

În tristețea liniei melodice stă ascuns un adevăr

Ca un final de cursă armonică

aidoma ultimei mișcări de baghetă

La asfințitul unui poem frânt cu păsări care zboară cu capul în jos

Vibrând în aplauzele distinsei mulțimi cu nasuri borcănate

Unghii galbene și adieri spulberate  

Fără partitură pentru simfonia cu libretul despre cât ne-am iubit

 

Învățam să jelim abandonul petrecerii noastre. Era doar o chestiune de timp până când pe nisip avea să rămână doar umbra a două ființe străine de trupurile lor rătăcite în sensuri giratorii cu forme de inimă. Eram acolo pentru a lupta fără farduri, fără veșminte, fără rușine, să nu ratăm lecția de sex și magie

 

Mâna mea ți-a atins copia fierbinte a tălpii

 

Și s-a făcut mai grea cu 21 de grame

 

Mai grea cu 21 de grame o literă

 

aproape de miezul pământului nu era internet se auzea

doar urlet de lup

 

și sfinții luau foc de la globulele noastre miscibile

 

am deprins atunci mersul prin țărână

și

m-am târât toată săptămâna stelară pe urma Amprentei

să-i schimb centrul de greutate spre cer

 

 

dar litera ta până la urmă tot a trecut

 

TÂRZIU abia azi

 

Am numit-o evora