miercuri, iunie 26, 2024

retropoem cu Cerneală simpatică

 


A luat foc aerul pe care-l respiram lângă

delicata mea imposibil de controlat

cratima dintre noi s-a șters

și

Nu-i mai miroase a iubire

atingerea

Nici jumătatea mea de viață și la bine și la greu

 

noaptea trecută a fost un eșec

n-am mai visat-o

am dormit rău în scumpa mea patrie

s-a întâmplat că râdeam de unul singur

și nimeni nu apela 112 pentru

o

mâzgălitură cu cerneală simpatică

pe un șervețel de suflat nasul sărind la vecini în ferestre

de la prânz când am scăpat O poezie pe jos

din buzunarul de la spate al ginșilor

ca să par încă viu

în orașul ăsta blestemat cu flori de  castan

prezent pe fața pământului

Din cauza lui Bacovia sau datorită lui

 

Nu Știam c-ai să pleci

dar îți simțeam zbateREA

Aripile fremătând nerăbdătoare să treacă strada

Cu un mesaj

Spre dincolo de ușa de sârmă ghimpată a coliviei

 

Uite că eu TE tot aștept cu pâine caldă și versuri scornite

obișnuit să adaug sângerări

pe rănile din vechi poezii pierdute pe Strada

ultimei nopți de făcut dragoste

cu sens unic spre iad

uimește-TE

peste ani un fragment din mine va hoinări liber

turist anonim prin univers

iarăși sărutul nostru va fi pe primul loc

La rubrica Afluență de public din ghidul sălbăticiunilor

michelin

 

O atracție în recital pentru urbea noastră ploioasă

Prevăzută Cu observator astronomic

invadat de turiști și  nikonuri programate să rețină

eternitatea din DRAGosteA asta imposibilă

pentru Mileniul trei

 

oare cât ar costa pavela aceea de granit

pe care mi-a căzut Poezia

undeva la CAPătul străzii bacovia

sâmbătă, iunie 22, 2024

Constantin Amâiei - arhitectul Catedralei Naționale #oameniitimpului

 

Constantin Amâiei. Un profesionist serios, dedicat visului frumos și util care este pilonul definitoriu al meseriei de arhitect. Un om al cărui caracter e definit de modestie, de bun simț și generozitate, și care mă face fericit cu prietenia lui sinceră și caldă. Despre talent, muncă, abnegație și trăinicie, într-un interviu excelent, realizat de Cristina Teleanu la TV Trinitas. Excelsior!

PE CATARG FLUTURĂ Un Om Elastic

 


 

cum ieși din oraș pe calea romanului Fii atent

să nu uiți ce Ți-a spus tata înainte să pleci

cine-și uită Iubirea moare în fiecare Zi câte puțin

 

asfaltul e proaspăt poți să faci Accident la 100 la oră

dacă te uiți o secundă la  singurul catarg din dreapta

șoselei E85

unde flutură-n vânt ce-a mai rămas dintr-un mușchi central

de inimă albastră după sinuciderea lentă

a pictorilor și poeților

într-o țară cu durerea-n cot

și totuși

El să fie oare CELEBRUL NECUNOSCUT

în tricou de licean care-și flutură pe Marginea E85

cu obstinație Atriul și

Ventriculul semnalând

sub formă de zdrențe tricolore  un  ACCIDENT

în plină moldovă mobilată cu frustrări de provincie

sub ocupația propriului guvern

finanțatorul viselor autonome la modă

 

acest cetățean cu idei ciudate cățărat pe catargul de pe DN2

poartă o frumoasă cămașă nostalgică de protest

contra plictisului din zilele noastre

dar pe timpuri umbla din nor în nor

cu capul pătrat fără plăcuțe de identificare

pe pălărie

se înălța la cer spre planete necunoscute

conștient totuși  cât e de periculos

să te ocupi de cuvintele care

îți distrug stima de sine te fac să nu iei în seamă

vremea trăirii pe termen scurt

când nu-ți plătești creditul la iubire

și preferi să scrii pe ascuns Cărți

nostalgice pe care le uiți

într-un sertar Albastru din inima ta albastră

 

omul cade în sus ca un produs sănătos

din specia de român cu amnezie clorhidrică

plutind în Oxigenul amestecat cu

miros de Nard naiba mai știe totul la ofertă

omul de gumă

 vibrează în vânt demonstrând că i se clatină

de taxa pe nemurire

 

Când vreun curios îl întreabă dacă e fericit

cu pălăria portocalie acolo sus

cumva e o răsturnare de situație

își mângâie barba rar întâlnită

și

răspunde cu un da invariabil

Bukowski ăsta e dat dracului Da nici io nu mă las

 

acest om (că altfel nici nu-i pot spune)

e atât de ciudat atât de portocaliu

atât de elastic încât

Dau năvală turiștii în drum spre iași

să-i admire în echilibru dansant

constanța voioșiei fără căpăstru

dar omul elastic

fâlfâie hipertensiv în vârful catargului

își soarbe cafeaua cu spasme mici

Printre furnici zburătoare cu aripi numai bune de giugiulit

Printre cablurile de fibră optică

împrăștiind arome de libertate oriunde-ar fi ea

libertatea

la înaltă tensiune

 

el se balansează-n vânt ca un drapel nelumesc

și totuși nu cade

cum ieși din oraș pe calea romanului Fii atent

urmează să vedem cine pune banii

pentru publicarea acestei știri

din mileniul trecut când nimeni nu știa

că și libertatea face riduri