setea de trupul tău care mă iubea

O parodie ca un dans pe ruine sfâşia canonul iubirii ieşea din rană produsul deformării emoţiei sub formă de lup care muşcă din sinele lui şi-şi clăteşte dinţii cu votcă de contrabandă Un urlet în camera mea unde nu mă simţeai decât tu floare carnivoră la pândă de spermă topindu-te ca filamentul de wolfram într-un unghi imposibil pentru o fiinţă umană încercând să respire înainte de a mărturisi sub jurământ moartea pe moarte călcând în faţa curţii supreme o simplă afacere cotidiană în care sufletul e monedă de schimb Sunt într-un autobuz în bacău şi văd pe geam blocuri gunoaie femei cochete realităţi secunde şi totuşi îmi asum noaptea aceea ca o lovitură în piept ca o minciună cu mâna pe biblie doar o explozie mă poate readuce la viaţă după febra apusului dacă-mi mai flutură tricolorul la poartă