Mâinile mele căutând

găsesc pe cearşaf o insulă care pulsează în arhipeleagul coastelor tale şi-n oceanul acela lipicios substanţa visului de la trei dimineaţa când muzicanţii schimbă repertoriul şi buzele mele îţi rotunjesc numele picant într-o perlă care lasă o urmă fragilă printre etajele adormite direct în ceaşca de ness aşa ca o mică introducere în subiectul zilei de azi când te dezmeticeşti voi fi plecat şi vor fi ierni fără număr şi voi rămâne fără ţigări fără noimă totuşi pune pe masă o porţie de colţunaşi din dulcea ta raţie de supravieţuire să definim capodopera începută pe întuneric oricum gleznele tale nu mă lasă să dorm ca privighetoarea care cântă în zbor singura fiinţă care cântă în zbor fără teama de a se prăbuşi într-un moment de umor involuntar strânge-ţi aripile în jurul inimii mele e atâta de frig europa ne rabdă de prin luna februarie în aşteptarea soarelui ţine cafeaua fierbinte şi vinul la frigider poate am să mă-ntorc să te sărut când se va termina de răstignit trupul meu