A FOST PLĂCUT ŞI MIROSEA A PĂTRUNJEL SĂLBATIC

mergeam invers pe strada care duce la cer industria sărăciei mergea bine şi mirosea a pătrunjel verde deşi era interzis să ai prea multe idei ţara noatră se umpluse de poeţi şi de lanuri nesfârşite de pătrunjel abia se mai zăreau dintre cei care ştiau să scrie cu trandafiri sălbatici pe zid şi asta ne bucura mult ne trezeam generoşi şi nu ne speria pătrunjelul roşu din care se preparau ciorbe tractoare canale academicieni vremuri care nu se mai ştiu când eram pionieri şi aveam inima plină de patrie ca plăieşii lui ştefan cel mare ah ce cravate roşii cu tricolor ne sugrumau teama zilei de mâine ah cât de mândri eram să suflăm în trompeta de tinichea care chema inimile să se înalţe la cer acum poeţii bătrâni încă mai scriu cu pixeli de pătrunjel poeme de tinereţe pe ecrane de sticlă fără tobe şi fără trompete iar inima mea se înalţă la cer în mod firesc pe un drum cu sens unic