Părerea lui Ştefan Hagimă despre DIMITRIE RUPE TĂCEREA

Stefan Hagima 5 mai 2021 · " Dimitrie rupe tăcerea " Acum o lună mi-a căzut în mână această carte. Eram ușor sceptic, mai ales după ce "consumasem" greu, dar greu de tot un " Solenoid" de vo' 840 de pagini cântărind și vo' 2kg.la sfârșit întrebându-mă : Oare de asta ne ocolește Nobelul? Dar să revin.După primele pagini din " Dimitrie..." mi-a revenit pofta și gustul de a citi...carte românească. Am terminat-o repede, căci pofta a fost mare și gustul bun. O analiză fină, profundă făcută cu sarcasm, ironie și tristețe, o analiză făcută curajos ca o operație fără anestezie asupra lumii românești de ieri, de azi și de mâine (dacă va mai fi). Finalul cărții și a personajului este atât de ...românesc , de adevărat și de caracteristic, încât îți spui: Mai mult de-atât nu se poate spune. Personajul dispare rupând tăcerea prin moartea lui curajoasă, răbufnind precum vulcanii noroioși sau bulele de aer ce fâsâie din mămăligă înainte de a se întări. Val Mănescu este un scriitor adevărat, iar " Dimitrie rupe tăcerea" o carte ce merită a fi citită.