ALTĂDATĂ STRADA MARE DIN BACĂU

Pe vremuri strada mare era plină de femei

Făceai doi paşi şi dădeai cu ochii de-o gambă fină

De-o clorofilă

De sâni bogaţi în perspective văzute de jos

Zone poplitee superbe încordate doar într-atât

Cât norii cumulo-nimbus să-ţi amintească

De  malaguenia salerosa despre care nici acum nu ştiu ce înseamnă

Era voie să fumăm era voie să tragem o duşcă

era voie să ne iubim pe noi înşine

poliţişti serioşi cu diagonală întorceau cascheta cu cozorocul la ceafă

În semn că şi ei fumeză şi iubesc în timpul lor liber când plouă

Avea becuri doar din doi în trei strada mare cea plină de femei şi de glod

Şi poate trăiam viaţa altui om mai înţelept mai sensibil

Urmărind călcâie rotunde din care creşteau aripi de înger

Care naiba ştie unde zbura

O feliuţă de caşcaval mi-ar fi plăcut între dulcile vorbe de amor

observaţi condiţional - optativul pervers care pune

şi o dorinţă şi o condiţie pe acelaşi plan

Ca şi cum o fiinţă ar fi egală cu un cadavru

Dar eu n-am trăit viaţa altui om

şi nici moartea altuia n-o s-o am

Mi-am purtat nopţile uneori singur

Alteori uitat

Vedeam prin parbrizul aburit cum scoate vecinul

Din dulăpiorul cu icoane şi medicamente de inimă  

o lumânare din ceară şi-o aprinde cu bricheta zippo

Trăgea flacăra pe nări şi ochi-i luminau

Toată strada mai ceva ca farurile cu xenon

De pe maşina lui furată din germania şi nimeni nu vorbea despre asta

Doar eu ştiam că-i pentru mine lumina aceea

Şi te rugam să-mi spui ceva ce nu ştiu

Să-mi şopteşti la ureche să nu audă toată strada

Că mă iubeşti ca nebuna 

pe bancheta din spate impregnată de  feromoni

Numai să nu ne vadă nimeni

iubindu-ne pe strada mare plină de femei