O DESPĂPRŢIRE BANALĂ
Fiecare istorie are un început dar plecarea ei
a fost o cumplită durere de dinţi o migrenă
la ora trei dimineaţa
Meritam asta dacă m-am născut sâmbăta la ora 11
O oră neterminată dintr-o săptămână neterminatăs
Blestemat să nu duc niciodată un lucru până la capăt
sortit să tot tai panglici la autostrada spre nicăieri
M-am ridicat din fotoliu
Am descuiat uşa
Şi ea s-a dus ca şi cum n-ar fi fost
Trebuia să se-ntâmple Dimineaţa aceea
care n-ar fi trecut dacă eram atent la detalii
La răsăritul soarelui la clipitul norilor
la zbaterea secundarului
Numai că eu eram Aplecat pe bar cu paharul ascuns sub
Pălăria care se dizolva în nostalgii desuete
ca ficatul meu în alcool
cine să dovedească de unde provine
Dragostea asta de outsider fără să citească atent prospectul
cum am devenit partener în acest delict în care
Unul din noi trebuia să-şi piardă fără regret inocenţa
lipsindu-se de celălalt în
Tic-tac-ul mohorât din cearcănul ultimei jumătăţi de oră
De dragoste făcută ţăndări de mileniul ăsta nebun
Demonstrat ştiinţific?
Întreb pentru un prieten
Deşi ştiu că Nimeni nu va fi tras la răspundere
Doar noi vom pluti încătuşaţi ca nişte covrigei cu caşcaval
ca nişte coji de seminţe
până în întuneric
Val poetul - ca vinul (rosu) - mai bun cu fiecare an ce trece! Mare bucurie facutu-mi-ai, dragu' mosulu'...
RăspundețiȘtergere