joi, ianuarie 09, 2020

POEM LA 9 IANUARIE



Poate ţi-aş fi făcut o casă cu podele de diamant
să aluneci pe vârfuri ca pe retina mea
atunci când cântai pentru mine Viaţa
cea plină de pericole
Ceasul arăta mereu ora unu în europa se făcuse deja ora trei
Şi-ţi spuneam că ziua de mâine se va întrista de ea însăşi
Aşa cum ziua de azi plânge după dimineaţa
Care-a zămislit-o fără rost

Mereu alte zile greşite în paradis
la vânătoare de de şobolani Şi gândaci democratici

Mai citeşte o dată poate pricepi
De ce e atât de uşor să dispari şi atât de greu
Să te laşi de iubit la volanul  maşinii de măturat regrete
Nu caroseria contează
motorul e totul
Şi nu ceasurile din românia
cu tic-tac-ul mai lent mă preocupă
Ci călcâiele tale alunecând pe podeaua de diamant
Ca un lucru bine făcut

Bine-ai venit amnezie
Veriga mea slabă din lanţul cu îngeri făţarnici
Bine-ai venit
abia acum mă pot concentra asupra viitorului

2 comentarii:

  1. Mă bucur că ai început să compui și în noul an!
    Îți doresc să publici un nou volum și să fii apreciat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bre, esti de belea! Minunat poem, dragu' mosulu'...

    RăspundețiȘtergere