Cum ni se căutau limbile ca doi şerpi
înfometaţi
Înnebuniţi în sigurătatea propriilor văgăuni
Tu nu păreai o diafană muritoare
Eu păream nemuritor aruncător de flăcări
cum am îmbătrânit iubindu-ţi pubisul
Şi fiara devoratoare din tine
care-şi făcuse sălaş în ventricolul meu firav
Tot mai incomod pentru întregul oraş populat de poeţi
În genunchi sărutându-ţi călcâiele
două planete de diamant
Gravând pe orbite fosforescente
Tot mai mici
în jurul nervului meu sciatic
Strălucind de bucuria reîntoarcerii
Pot să pun într-un plic degetele
De care nu te mai săturai
După ce te-am atins
Nu mi-au mai folosit la nimic
Ai mai avea răbdare să-ţi povestesc
Devorându-te
Călătoria noastră în absolut
iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu