De când empatizez cu teribilul
scaun stomatologic
Constat cum evoluează ergonomic
prietenos şi senzual
Formele lui sunt acum rotunjite
Braţele lui te îmbrăţişează
Forezele aliniate ca la paradă
îţi penetrează gingia cu simpatie aseptică
Mirosul de os ars e atenuat de aroma de mentă
Emanată silenţios de turbină
Iar peste masca albastră
ochii doamnei doctor sclipesc drăgălaş
ca luminile oraşului reflectate
În aparatul dentar cu diamante
Al adolescentei care-a încălzit înaintea mea
scaunul ăsta al naibii de ergonomic
Ochii doamnei doctor care se uită direct
În nervul dintelui meu bolnav
Ca şi mine
şi-l penetrează după ce novocaina
Îmi amorţeşte buza şi limba şi scoate din mine
gustul adevărat al durerii
şi tot ce-ar mai putea articula
Doctoriţo habar n-ai cât
aş vrea să fac dragoste cu tine
Să mă pierd în ochii tăi
Aşa mică cum eşti
rătăcit pe graniţa aia subţire care-ţi desparte sânii
sub halatul tău care-ţi ascunde coapsele
Aşa cum mă pierd în durerea asta
Ce-mi rupe sinapsele ca şi cum m-ai trage pe roată
Scoate dracului durerea din mine
Pune acul spiralat în mandrină şi extrage
Nervul nebun care-mi inflamează gingia
Şi-mi tulbură anotimpul glumeţ
în care încă respir
Cât mai am parte de el
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu