joi, octombrie 29, 2015

UN OM UTIL OMENIRII



Din întâmplare aflat pe aeroportul din Dublin prin 1999, a salvat în ultima clipă o broască gata să fie strivită de roţile unui Boeing 727 venit să aterizeze în condiţii meteorologice neprielnice. Ploua în draci, dar el şi-a luat avânt, s-a aruncat pe burtă ca la rugby, a prins făptura verde de-o labă şi-a scos-o prin alunecare în afara pistei, cu toată scârba, printre balizele care străluceau nebuneşte. A lăsat-o în iarbă şi şi-a văzut de treabă.

N-a trecut multă vreme şi broasca s-a transformat într-o prinţesă atât de frumoasă c-au dat-o şi la televizor şi s-a măritat cu preşedintele Guatemalei, un cunoscut traficant de tangouri celebre, dar cam vechi. Încă nu se ştie cât au trăit împreună.

Întâmplarea a fost relatată pe larg şi ilustrată cu fotografii de toată presa mondială, inclusiv de cotodianul NewspaperInDirect din Malaezia şi de Cetăţeanul Obiectiv din  Goioasa, aşa că nu există dubii cu privire la veridicitatea ei.

În exclusivitate, din surse autentice pe care nu avem autoritatea de a le face publice,  am aflat că omul util omenirii  s-a spălat cu săpun şi cu detergenţii cei mai tari de-i vezi prin reclame cum fac lună conductele şi robineţii. A turnat pe un colţ al tricoului primit de la scumpa lui verişoară Suzana, după călătoria ei istorică în Creta, un sfert de kil de diluant şi şi-a frecat podul palmelor şi degetele până i-a ieşit sângele prin piele. Degeaba. Mirosul de broască n-a mai ieşit.

Lumea-l poreclise Oakoak şi vecinii de cartier îl cam miştocăreau. Şi, de aceea, cum în România, nimeni nu este apreciat la valoarea lui, omul util omenirii era mai tot timpul trist dar ţinea fruntea sus şi se uita diret în ochii oamenilor. Totuşi, îl apăsa melancolia acelui moment unic în care curajul lui dovedise imensitatea sufletului de român, dragostea lui pentru natură şi pentru elementele care o compun.

 În schimb, urmând calea capitalismului uman, oridecâte ori supraveghetorii din turnul de control al aeroportului din Dublin depistau  vreo amfibie tetrapodă, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și cu ochii bulbucați, îl chemau de urgenţă pe omul util să-i scoată din belea, chiar dacă ploua cu găleata. Iar el, condus abil de propriile principii, nu putea să refuze onoarea de  salva mici părţi din această omenire. Se urca fără comentarii în supersonicele care aterizau cu dificultate pe pista prea scurtă a aeroportului din Bacău, îşi punea pe el vechiul său fâş care-i permitea să alunece cu maximum de viteză pe pânza de apă, şi, la momentul potrivit, salva la greu batraciene. Totodată, gestul lui evita catastrofele cu pierderi de vieţi despre care s-ar fi vorbit până-n ziua de azi.

Pe crucea de marmură neagră a omului util din cimitirul Sărata, trimisă de cineva anonim cu pachebotul tocmai din America Centrală, unde tocmai a fost ales preşedinte domnul Jimmy Morales, un actor fără niciun fel de calităţi şi considerente politice, e gravată în aur masiv o broască. Iar sub ea, nişte cifre fără noimă: 1953-2015.

Atât.